" Primul fluier pe care l-am tinut in mana o fost a lu strabunicu meu, din Sinca Noua... Avea aproape 100 de ani. Era crepat si-l lipeam cu smoala. Cand umblam cu vacile prin padure am inceput sa-mi fac io fluiere de soc. La scoala, am avut noroc de un dascal bun, care ne invata sa altoim meri, sa castram purcei si sa luam notele muzicale... Si m-am apucat de cantat: am fost in formatia de fluierasi a satului, la concursuri, cantam in armata ca sa scap de instructie. Dupa care, acum 50 de ani m am insurat in Mandra! Lu nevasta mea si la ai mei nu le prea placea muzica, n-am vrut sa i nacajesc si n-am mai pus mana pe fluier zeci de ani..."
Nenea Gheorghe Scurtu are 71 de ani. S a nascut in Sinca Noua si in urma cu mai bine de 50 de ani s a mutat in Mandra, unde s a insurat cu Maria Revechii... " Tata o plecat pe front si nu s-o mai intors niciodata. Ma duceam la primarie cu bunica de mana sa intrebam de tata si sa vedem cine ne poate ajuta, ca eram foarte saraci... Aveam un unchi cantor la biserica, Ilie Buzdugan... el mai avea grija de noi! Aveam o singura pareche de pantofi cu talpa de lemn si n avem voie sa i port decat dumineca la biserica, unde trebuia sa merg sa zic Tatalnostru si Credeu. Daca lipseam vreodata, eram urecheat... Mama si sora mea cantau extraordinar de bine. Erau in corul bisericii si ziceau niste colinde si pricesne de te faceau sa plangi! Toti l am mostenit cu ureche muzicala pe Mosu, strabunicul meu, care canta formidabil la fluier. Apoi am mai avut parte si de un dascal bun, Fenechiu, care ne o invatat multe si de folos, dar tinea mult, in primul rand sa stim muzica. Ne punea sa luam notele cu o vioara veche si cand greseam ne batea cu arcusu in cap. Mai era si preotul Damboi, care se tragea din Rausor, care impreuna cu Fenechiu si primarul de atunci, Gheorghe Itu ne-o organizat intr-o formatie de fluierasi. Io nu aveam decat vre o 16 ani! Am cantat in mai multe concursuri, da nu luam niciodata locul I pentru ca in Sinca Noua nu era pe atunci colectiv si asta ne depuncta! Mereu castigau eia din Sercaita, care nu erau mai buni ca noi, dar aveau colectiv in sat si erau multi membrii de partid... Pe urma io m am insurat si am vint in Mandra. Lu nevasta mea si la ai mei nu le prea placea muzica, n-am vrut sa i nacajesc si n-am mai pus mana pe fluier. Dupa ce-o murit ea, m-am apucat iar de cantat... Intr o zi, Mitru Flucus, primarul asta cumsacade din Sinca, s o apucat sa refaca formatia de fluierasi de pe vremuri. Stia de mine de la tata so, cu care sunt leat si am fost colegi in formatia de fluierasi... Asa am inceput sa ma mai duc pin Sinca sa i invat pe copchii, dar totusi, era departe. Si mai aveam si vacile - nu puteam pleca prea mult. Acum dau bine de mancare la gaini si la oite si plec si cate trei zile, oriunde, sa cant!
Am inceput sa mi cumpar fluire. Primul l am luat de la Bran (mi o dat primaru Flucus bani), de la un profesor de muzica, pensionar din Campulung, care face instrumente de suflat - acum mi am dat comanda de o ocarina, pe mana mea (ca io cant pe invers, cu mana dreapta sus, cum m am invatat ) Acum is mandru cu traista mea de fluiere, am peste 20...
La Sinca o ramas sa i invete pe copchii nenea Ciovica - i din sat, de acolo, i mai usor pentru el (adica i insurat in sat, ca, de fapt, i din Sercaita si facea parte din formatia aia care lua mereu locul I:) Io m am apucat sa invat pe estia mici de prin Mandra sa cante la fluier. Taganii au ureche foarte buna si sa tin de treaba. Copchii de rumani nu vor sa se amestece cu ei si uite asa... Da vreau sa fac o sezatoare si aici si la Sinca, sa adunam oamenii, sa pastram obiceiurile, cantecele, lucru, povestile si rostul asta al nostru de tarani... ca geaba incercam sa ne orasenizam, nu ne iese... Vai, sa nu uit: cand ne om duce in Sinca sa il pui sa va cante pe nenea Ţucă al Tretiului - are 90 de ani, da canta hal mai bine la fluier. Nu stiu cum sa va spui... asa, din tot sufletu!"
Gheorghe Scurtu, cantand la fluier pe Dealu Bisericii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu