scrisoare de primăvară pentru tata

Tată, a mai venit o primăvară! La tine în atelier toate sunt rânduite ca într-o poveste. Bancul de dulgherie al bunicului, pe care te jucai şi tu cu fierul tău forjat, e acum bancul meu de lucrupentru pânzele mele... Uneori mă do(a)r(e) fiecare atingere a lui. Alteori mă bucură. Pe aici aţi trecut amândoi şi aţi aşternut dragoste!

la mulţi ani, tată!

Pe tata îl chema Ion. Era născut pe 10 ianuarie. Pe sora mea o cheamă Ioana... De trei ani încoace, ziua de 7 ianuarie e şi veselă şi tristă! Anul acesta, chiar de ziua lui, mi am amintit de singura melodie cu care-l pot identifica, pe care o cânta într una :

"Intr-o gradina incantatoare,

un fiu de rege sta si-asculta,

la o micuta privighetoare,

 care prin arbori se dezmierda! (bis) 

Vino la mine o pasarica, vino la mine nu te sfii,

nu-ti fie frica, de-a mea vedere,

ca ti-oi promite a te-n griji.

Iti multumesc tie o fiu de rege,

 de fericirea ce mi-ai promis,

decat regina si-n colivie,

 mai bine-n codru sa ma distrez."

Astăzi, când Vărul (unchiu Ghiţă Dan) a vrut să marcheze ziua asta în sufletele noastre şi a lui, l am întrebat dacă mai ştie melodia. Ne-a zis:" Vai, da i-o cânt în fiecare zi la nepoţică, în loc de cîntec de leagăn. Toată viaţa mi s-o părut că-i melodia lu Văru. Da, de fapt, el o învăţase de la taică-so şi de la Moşu nostru..."

pentru tata, de toamna...

Tata, a mai venit o toamna
 

Tata, ne e dor de diminetile de toamna in care ne spuneai : "Sa va imbracati gros, s a facut frig!" A mai venit o toamna. Via din curte a ruginit cum n a mai ruginit parca niciodata! Ori poate mi se pare mie... Am facut niste poze prin gradina, apoi am fost la cimitir. Iar ti au furat tiganii oala de tabla de pe mormant si a trebuit sa aprindem lumanarile direct in pamant. A fost soare, frumos, au ars pana la ultimul strop de ceara! Se auzea si fluierul lui Ghita a lu' Scurtu cum doinea a jale... Ieri dimineata am fost la biserica! Am numarat scarile cu tanti batrana a lu' Lungu si m am uitat la ea cum suporta povara de atata amar de vreme. Are peste 90 de ani, i a ingropat pe toti ai ei pana la gineri si copii. Si urca in fiecare duminica si sarbatoare 81 de trepte. Si vine de departe. Si ea si mosul Milea, din ailalta parte de sat! In baston, cu pasi mici, mici si repezi. Se grabesc parca sa mai prinda portile Raiului deschise! Nu stiu de ce, dar am impresia ca pentru oamenii astia doi Raiul asteapta non stop. Mi a placut de ei cand povesteau in pridvor si am stat deoparte sa i ascult:
" Mai demult batranii mai luau un rachiu la parastase... Acum toti iau medicamente cu pumnu. Numa uite la ei cand trec pe langa femeile estea care le intind un desti de jinars pe fundul paharului. Toti zic ca nu pot bea ... Nici io nu mai poci bea, tot de aia. Iau niste bumbghi. Ii iau de gura la copchii. Ii iau ca sa mai am putere sa poci veni la biserica... ca tot Dumnezeu ii hal mai mare doctor"

Tata, am cules strugurii zilele astea. A mai venit o toamna in gradina fara tine...   E cumva mai pustie! Nu stiu cum. E cam acelasi sentiment ca atunci cand dupa 30 de ani de poarta vesnic deschisa, cand ai plecat ai inchis o putin, si acum, ori de cate ori ma intorc acasa, e incuiat! Si asta ma doare tare. Tata, azi ma imbrac gros, s a facut frig! Iar...



In rest, e destula lumina cat sa vad sa urc scarile:)