povestea de la 127 - Victoria lu Zdrăilă

Pe tanti Victoria am gasit-o la inceput de iunie 2011 in curte, stropind trandafirii.

"Batrana, batrana, da asa de tare imi plac florile... Ute ce trandahiri faini am, ptiu sa nu-i deochem, dragutii mamii. I mai mare dragu cand intri in curte. Semn ca aicea sta un om bun..."

M-am asezat pe o laicioara si am inceput sa povestim... Tanti Victoria are 76 de ani, o minte agera si isteata. Stie de toate, vede bine si fara ochelari si are o intelepciune deosebita! Vaduva de ani buni si-a pus viata in "mainile Domnului" si traieste fiecare zi multumind pentru cele bune. Are un caine pe care il cheama "Căţăl", 4 gaini, 8 pui si 8 puicute rosii, cartile de rugaciuni la capul patului, gradina cu fel de fel de rasaduri si un serial coreean la televizor din care nu pierde nici un episod... Nu o mai tin picioarele, in rest: "Doamne, da-mi sanatate la minte si sa nu ma lasi sa caz la pat, ca sa nu dau de lucru la nimeni... CAND IMI IAI PICIOARELE, SA-MI IEI SI SUFLETUL, ROGU-TE!"

"Mama Rafira, eu, fratele mai mic Lionte, fratele mai mare Ilarie si tata Ilarie... familia mea

Casa asta o fost a lu tata meu. El si cu mama au construit-o, peste casa batraneasca in 1931. Eu si cu barbata-meu am imbunatatit-o in 1974 si de atunci n-am mai umblat la ea... Ai mei erau amandoi din Mandra. Ne-or avut pe mine, pe Leonte si pe Ilarie. Am mai avut un frate mai mic, care o murit la un an jumate, Dumnezau Dragutu sa-l odihneasca.  Eu am fost tare zvapaiata. Eram vesela, plina de bucurie tot timpul. Tata si mama m-or iubit tare mult. Am avut parte de parinti buni, care atata de mult or tanut la mine, ca nu or vrut sa ma lase sa plec de acasa, la scoala, cand or vint domnii profesori sa le spuie ca sunt foarte buna la invatatura si ca ar trebui sa ma dea mai departe. Am jucat si in pieses de teatru la scoala si tare mi-o mai placut...

 Profesorul Beleuta si, de la stanga la dreapata, jos: imbracati in calusari Ionica Bera, a lu Buzdugan, Valeri lu Patru si Ilie Cojocaru. Maria lu Zevedei (mama lu primaru nost), Silvica lu Zahi - Budac, Oara Straji, Venturia lu Vlaicu, Mariuta lu Serban, Firica Barii, Nisca Nitului, Victoria lu Zdraila, Maria lu Mitrisor, Maria Mocanelului, Aurica Cucului

De cand eram mica, eu cantam intruna. Faceam treaba si cantam. Tata ma certa mereu sa nu mai cant la ghivoli cand ii mulgeam, ca nu mai dadeau lapte decat daca ma auzeau pe mine... Mai tarziu si socru-meu imi zicea: "Hai Victorio de mai canta-mi o cantare, ca-ti mai dau un loc. Si ii cantam, dar il atentionam mereu: Vezi, tata socrule ca tre sa-mi dai si din locurile la vecini, ca de cat ti-am cantat, le-ai terminat  pe ale matale..."

Pe barbatul meu cand l-am cunoscut am zis ca nu-i din Mandra. Nu-l mai vazusem niciodata prin sat... Pe mine m-o curtat mult timp Lita  a lu Calugaru, dar asa o fost sa fie , sa-l cunosc pe Miluca. Era din Coton, de la Leon. Eu eram mica si zvapaiata, el voinic si tare linistit. Prima data am zis ca nu ne potrivim, ca suntem ca desagii alui rau... Dar am trait bine cu el. Am avut doua fete pe care le-am  iubit, amandoi, ca pe ochii din cap si ne-am dus traiul cum am putut mai bine. Dumineca seara, dupa ce gatam cu animalele, ne spalam, ne gateam si ne duceam la scoala ca faceau film. Dupa aia ne-am luat si televizor, sa vedem cate un film acasa, ca mai invatam una, alta... Nu sedeam pe laicioara, la poarta, de povesti, sa batjocoresc pe unul sau pe altul... Faceam amandoi lucruri cu invatatura de minte.  Asa o fost sa-mi fie viata... Nici prea buna, ca asa erau vremurile, dar nici rea!

" Eu si cu Miluca - atuncea te duceai vinerea, inainte de nunta in Fagaras dupa verighete si ce mai era de targuit si am vrut sa ne facem si o amintire la fotograf. Fetele mele m-or certat ca nu mi-am facut poza si mireasa - le-am tot povestit cat de fain m-or gatit femeile de pe aici... Dar n-am vrut sa mai fac o cheltuiala in plus, ca era greu, erau cote si eram stramtorati in vremile elea..."

Familia noastra, in Coton, in gradina, la Pasti (Eu cu Miluca si cu Lenuta, fata ai mare)

La botez la Rodica, fata ai mica

Lenuta, fata cea mare, o tinea in brate pe Rodica, fata cea mica.

 Rodica nu i-a zis niciodata pe nume Lenutei. I spunea numai  Sora mea

Lenuta noastra, cu Oara lui Viorel, in rochite noi de Pasti

Lenuta noastra, cu Doina, verisoara ei ( fata lu fratele meu, Ilarie - o murit si ea, Dumnezau sa o ierte)

Familia noastra la nunta la Rodica cu Lulu. Lenuta cu Costica, eu cu Miluca si Carmen mititica, langa mine

Amandoua fetele s-au maritat. Lenuta in Mandra, cu Costica Sucaciu, de pe drum, iar Rodica la Brasov. De la amandoua am cate o nepotica: Carmen si Alina. Si de la Carmen am si o stranepotica - Martina. Acum 7 ani, poate ca asa o vrut Dumnezeu Dragutu, Rodica s-o prapadit. Nu mai vreau sa imi mai aduc aminte ca ma doare capul si inima... O ramas nepotica si ginerile. Un baiat tare bun. De 7 ani vine mereu la cimitir cu flori si lumanari si totdeauna trece si pe la mine. Niciodata nu vine cu mana goala. O avut grija mare si de nepotica. Alina mamii i la master la Bucuresti, face si otar de servici, o vazut tari straine de nu ti le poci numara. Ma rog mereu pentru sanatatea lor...

Miluca are 9 ani de cand o murit. Ghine ca nu o mai trait si el supararea asta cu fata! Ca eu numai cu rugaciune si incredere in Dumnezeu am reusit sa nu ma stric la cap de durere.

Dar de atunci n-am mai putut sa cant!

Ma rog la Dumnezau mereu. Numa nadejdea in Dumnezau m-o tinut, ca puteam sa-mi cherz mintile la ce nacaz mare am avut... Candera am cetit rugaciunea pentru ploaie, ca tare mai era nevoie. Si, cand o ceteam a doua oara, o inceput a ploua linistit! Parca plangea Dumnezau de bucurie ca oamenii inca mai cred ca-i mare puterea Lui!

De la stanga: unchiu Vasile (Bucur Sima) cu matusa Hirica, mosu lu Schiridon cu bunica lu Miluca , unchiu Matei ofiter, Unchiu Lionte a lu Schiridon (tata lu Matei Oancea) si matusa Hirica, Socru Leon su soacra Sevia

 ceata, prin anii 50: stanga sus Nelu Merchesanii, Vasile a lu Gropoiu, Miluca din Coton - barbatul meu, Nelu Ghioarta. Stanga jos: Gheorghe a lu Serban, Ionica a lu Bloj (vataf mare) si Zahi a lu Milea

Lenuta noastra in hora miresii, la nunta la Lita a lu Iercau...

Si tot asa, dintre trandafiri, cu povara si intelepciunea celor peste 76 de ani in carca, tanti Victoria isi aduce aminte cate ceva legat de fiecare personaj din fotografiile pe care ni le arata cu drag! Ca toti batranii, isi face cruce si multumeste cu voce tare lui Dumnezeu pentru toate cate le-a patimit, pentru toate de cate a ferit-o si se roaga de sanatate. A ei, a celor dragi ei, a noastra... a lumii intregi! Si rugaciunile vaduvei intelepte se urca mai repede la cer decat ale noastre, ale tuturor. Asadar, sa nu va fie de mirare ca, pret de o clipa, v-a fost bine citind acest material:)