eram în grădină… udam florile. Sora mea a deschis portiţa cu un singur gând: “tanti Hirica lu Niţicu e pe bancă, la poartă la dumneaei şi face reţe... nu te duci să povesteşti cu ea? ” Mi am luat aparatul foto şi am trecut valea desculţă... eram ca plăntuţele din grădină, care se adăpau. Simţeam bucuria poveştii ce urma ... Tanti Hirica are 73 de ani... Stătea la poartă, liniştită, făcea reţe şi povestea cu vecinele. Zice că bătrânele din jurul ei i-au spus tot timpul că e ruşine să ieşi la poartă şi să stai gură-cască, fără lucru. Şi, de atunci, când iese în uliţă, face ceva, să nu păţească ruşine! Mi-a povestit cum coase iile “cu negru” de foarte mulţi ani! “Aveam o maşină de cusut nemţească, de peste 100 de ani, dar mi se stricase şi am dat-o la nişte ţigani care umblau prin sat şi adunau vechituri. Acum am o Ileana... Am făcut ii în toată Ţara Făgăraşului. Nu mai zic de estea din Mândra. De când să poartă crătinţele, fac întruna. Acum nu mai ţese nimeni pe la noi. Mai e o femeie prin Drăguş, cât o mai hi şi aia şi încă v o câteva. Da tare puţâne... Io cos cât m-or mai ţâne puterile. Acum lumea face ii la copchile... eu iau pe cusut 200 de lei . Nu-i uşor: cos cu maşina, apoi cu mâna... e migăloasă treaba! Da îmi place...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu