in jurul anului 1930
O fotografie veche, in care nu l am recunoscut decat pe Valeriu Zară, a lu Cuculaie (de la stanga la dreapta, al treile pe scaun)
............................................
1956 -1957
David Achim (a lu Chiva Lu Vică), Bera Gheorghe (Mocănelu), Ion Butum (a lu Victoria lu Vică), Ilie Taflan (a lu Cojocaru), Vasile Ursu (a lu Ilean lu Gavrilă)
........................................
1970 -1971
de la stânga la dreapta Gheorghe Cucu (Ghita Cucu), Vicoria lu Ionu Schiopului, Ioan Taflan (Ionică a lu Vică), Victoriţa Zară (casatorita Deliu) a lu Şercaianu, Gheorghe Sima (Nucu), Maria Cucu (Oara lu Cucu de la Vale), David Taflan (Didu lu Savinu), Elena Bera... (a lu Sânzeanu), Iacob Ungar (a lu Hanţi), Eugenia Dan (Gigi lu Avramu lu Şimon), Taflan Elisabeta (a lu Toderică), Gheorghe Taflan (a lu Vian din Drum), Elena Bera ( lu Milucă lu Zdrăilă), o fată din Făgăraş ( drăguţa lu Ionică a lu Vică), Gheorghe Bera ( a lu Sânzeanu), Elisabeta Cucu ( a lu Gheorghe Didu, căsătorită Zară cu Ionică a lu Cuculaie), Gheorghe Dan (Ghişă a lu Călugăru), Victoria Tăulea (a lu Aldeş dim Coton), Victoria Pică (a lu Aurica Cucului)
....................................
1973 - 1974
de la stânga la dreapta: Bucur Bera şi Viorica Taflan ( a lu Vacom), Dan Dorel şi Monica Taflan, acum Constandin, Dan Viorel - vătaf mare- şi Marcela Răibuleţ, Liţă Dugală şi Victoria Taflan, Ion Andreiaş şi Dorina Comşa
.................................
1975 -1976
de la stânga la dreapta: Nicuşor David şi Maria Răibuleţ ( a lu’ Băbuci), Zară Ion şi Monica Taflan, acum Constandin, Cosmin Leonte – vătaf mare- şi Răibuleţ Maria, Cocan Gheorghe ( Blojică ) –vătaf mic- şi Răibuleţ Marcela, Taflan Vasile ( a lu’ Gropoaia) şi Micu Mihaela, Jurj Nicolae şi Dugală Monica ( a lu’ Zdrăilă)
.....................................
1978 -1979
de la stanga la dreapta - sus: Alexandru Grama, un baiat din Brasov, Leon, Ion a lu` Luteanu, Nicu lu` Sercaianu; Jos: Costel a lu` Petrica Galantonu`, Ion a lu` Mocanu, Marcel Bera (a lu` Maria lu` Marcu), Ioan Taflan (a lui Serban- actualul primar al comunei Mandra)
........................................
1982 - 1983
.....................................
1978 -1979
........................................
1982 - 1983
de la stânga la dreapta: Neluţu Comşa şi Dorina Stăniloaie, Neluţu Itu şi Dorina Sbârneci Gheorghe Taflan – vătaf mic- şi o fată din Sercăiţa, Ion Bera – vătaf mare- şi Mirela Taflan, Cristinel Bera ( a lu Gheorghe Didu) şi Juganu din Toderiţa, Ştefan Taflan şi Cristina Popa.
..................................
1985 - 1986
de la stânga la dreapta : Nicuşor Popa şi Lili ( a lu’ Pătrânjel), Ion Roşca şi Mirela Taflan ( a lu’ Gheorghe Didu), Cristi Bera şi Monica Comşa, Ovidiu Răibuleţ şi Mariana Pârcălab , Gheorghe Taflan şi Irina Pârcălab, Sorin Cocan si Dorina Stăniloaie, Vasile Leancu şi Cristina Popa ( a lu’ Matronu), Florin Ştefănescu şi Lili (a lu’ Mocănelu)
...........................
1987 - 1988
..................................
1989 - 1990
...........................................
1987 - 1988
1989 - 1990
1992 -1993
De la stanga la dreapta: Lili Oancea si Marcel Pais, Maria Debu ( de a lu Păsăroiu) si Marius Tisulescu, Dana Mijea (a lu Rostoceanu) si Ionica Zara (a lu Titulescu), Alina Roman (a lu Vacom) si Iulian Miu, Cornelia Taflan ( a lu Trăian) si Silviu Jurcovan , Iuliana Constantin si Costică a lui Vacom, Monica si Nelu Itu, Laura Răibuleţ (a lu Păsăroiu din Jos) si Mihai Bera ( a lui Ghe. Didu) , Alina Zara (a lu Cuculaie) si Gigel Popov, Lorena Cosgarea si Cristi Ungar (a lu Hanţi), Monica Răibulet ( lu Păsăroiu din Sus) si Nelutu Gheoarta, Camelia Raibulet (a lu Păsăroiu din Jos) si Nelu Comsa.
....................................
1994 -1995
........................................
1996 -1997
..................................
1998 -1999
..............................
2000 - 2001
....................
2002 - 2003
2000 - 2001
....................
2002 - 2003
...............................
2004 - 2005
......................................
2004 - 2005
2008 - 2009
de la stanga la dreapta: Ionut Stanga (a lu'Miron) si Catalina Taflan (a lu'Ciopligan), Dan Nicolae(a lu'Calugaru) si Constandin Codruta (a lu'Luteanu), Coropetchi Alexandru (a lu'Clopotaru) si Pop Emilia (a lu'Sima), Emil Moraru (a lu'Mari...a lu'Marcu) - vataf mic si Adina Ionut(Fagaras), Codrut Constandin (a lu'Luteanu) - vataf mare si Oana Popa-Codrea (Fagaras), Lucian Leabu (ce sta in curte la Man) si Roxana Popa (a lu'Nicu lu'Ioje), Claudiu Chima (a lu'Maria Sanii) si Maria Taflan (a lu'Vianu lu'Bodogos), Cristi Zara (a lu'Nicalaldi) si Georgiana Taflan (a lu'Lisandru lu'Zahi), Matei Diaconescu (a lu'Serban) si Ioana Taflan (a lu'Vianu lu'Bodogos)
........................................................................
Povestea obiceiurilor de iarna din Mandra, care aveau in centrul lor ceata de feciori, am regasit o intr un caiet vechi cu insemnari de ale invatatorului Ilarie Comsa, a lu Dascalu, din 1933. A "cules o" pentru noi chiar nepoata lui, Alexandra Maria!
În postul Crăciunului, feciorii din sat (de la 18 ani în sus) se adunau cu toţii în prima săptămână înainte de Sfântul Nicolae, la primarul comunei, în casă. Aici, sub supravegherea primarului, se organizau în ceată. Cei intraţi în ceată îşi alegeau un vătav (jude). Alegerea se făcea prin vot (la fel şi vătavul mic numit şi “braier”), după care se alegea pristavul (cel care aduna colacii de la gazde), colcerul (cel care îngrijeşte de alimentele adunate şi pregăteşte mâncarea) Astfel constituiţi, îl rugau pe primarul comunei ca să-i găzduiască în timpul sărbătorilor: Crăciun, Anul Nou şi Bobotează. Vătavul mare tomnea muzicanţii, care înainte de Ajun le cânta cutreierând toate şezătorile (adunările de fete şi femei care torceau). În fiecare şezătoare intrau cu toţii şi jucau trei jocuri scurte, un fel de prezentare a membrilor cetei în faţa femeilor. Toţi feciorii din ceată, seara, înainte de Crăciun, se adunau la vătav sau în şcoală, unde sub supravegherea unui învăţător şi a preotului învăţau minim trei colinde. Tot atunci, într-una din zilele lucrătoare prind la car patru cai cu clopote de ceoaie şi umblă de-a lungul satului, chiuind şi cântând, în semn că în acea zi adunau lemne de la fiecare gazdă pentru trebuinţele lor. Lemnele adunate se duceau la primar. Apoi, făceau o colectă între ei, iar din banii aceştia îşi cumpărau vin de la cel mai bun viticultor din comună.
Conducătorii cetei mergeau la preot, primar, învăţător şi îi rugau să-şi dea consimţământul de a putea primi permis de joc şi petrecere în sărbătorile amintite.
În Ajunul Crăciunului se adunau cu toţii la vătav acasă, de unde împreună cu muzica, plecau la primar acasă începând a colinda. Vătavul, ca să se deosebească de ceilalţi, purta pe căciulă o vâstră (floare mare împodobită mai mult şi mai frumos de femeile din sat, decât la ceilalţi cetaşi). Era îmbracat cu o sarică de lână albă, iar la gât purta o traistă ţesută la război în care aduna banii primiţi de la colindă. De aici mergeau să colinde preotul satului, învăţătorii, notarii şi alţi fruntaşi din comună, apoi lua pe rând fiecare casă din capul satului. Înainte de a intra în gospodărie, vătavul întreba gazda chiuind şi strigând: “ Bună Sara gazdă bună! Ne primiţi în casă? ” Gazda răspundea: “Da sau Ba”. Primindu-i în casă îi cinstea cu un colac, o bucată de carne (pecie) şi ceva bani. Vătavul se aşază la masă, fiind cinstit cu un pahar de vin, iar ceilalţi joacă fetele, gătite frumos în costumul naţional, trei jocuri scurte. La plecare, vătavul mulţumeşte gazdei: “ Hei ficiori, ficiori…aveţi gură de-a mulţumi domnului gazdă pentru un colac gustos, o pecie bună de carne şi o sută de galbeni?” Feciorii chiuind, mulţumesc gazdei, iar aceasta le răspunde: “Să fiţi sănătoşi şi să m-ai poftiţi şi la anul!” Astfel colindă tot satul, după care se retrag la casele lor pregătindu-se pentru slujba din ziua de Crăciun.
În ziua de Crăciun, se trăgeau clopotele la biserică pentru începerea slujbei religioase, tot satul mergând grăbit la biserică. În loc de priceasnă, corul şcolar, condus de învăţător cânta colinzi.
A doua şi a treia zi de Crăciun, după Sfânta Liturghie, feciorii din ceată se adunau la gazdă şi prânzeau. După aceea, în mijlocul satului se făcea joc, care dura până seara târziu. Apoi, feciorii se adunau din nou la gazdă pentru a cina, iar după cină, începeau iar jocul, care dura până dimineaţă. Cetaşii având obligaţia de a juca toate fetele. Tot satul participa la joc.
Jocul continua în ziua de Anul Nou, de Bobotează şi de Sfăntul Ion. În Ajunul Anului Nou, către seară, oamneii care aveau pomi în grădini îi înfăşurau tulpina cu o sucitură de paie, crezând că la anul pomul va da rod mai mare decât anul ce a trecut. Femeile coceau scoverzi. În casa unde era fată de măritat, cea dintâi scovardă o lua şi se suia pe vârful gunoiului, iar dacă lătra vreun câine din acea parte, era semn că fata acolo se va mărita (îşi găsea ursitul).
În Ajunul de Bobotează, preotul şi cantorii, începeau slujba la biserică încă de noaptea, până la răsăritul soarelui o terminau. Apoi, preotul şi cantorii se duceau la preoteasă ca să facă o feştanie. Cu această apă sfinţită botezau oamenii şi fiecare casă, cântând: “ În Iordan botezându-te Tu, Doamne…”. Gazda îi cinstea cu zece, douăzeci de lei, o coastă de porc afumată, o păpuşă de fuior şi un blid cu grâu. După ce preotul sfinţea toate acestea, lăsa în vas un pumn de grâu care anul viitor oamenii îl amestecau cu celălalt grâu care se semăna, pentru a fi recolta mai bogată. Unde erau fete de măritat, îşi puneau mărgelele de la gât pe pragul uşii pentru a trece preotul peste ele. Noaptea le puneau sub pernă ca să-şi viseze viitorul soţ. Altele se furişau pe lângă preot pentru a rupe din busuioc o crenguţă pentru a-l pune sub pernă, tot pentru a-şi visa bărbatul. Se spunea că cine se scălda în nopatea de Bobotează în râu, pe acela nu-l prind frigurile.
În ziua de Bobotează, tot satul este prezent la biserică, de unde se cobora la vale, cântând: “ În marginea râului, la apa Iordanului…”. Femeile aduceau cele mai frumoase ulcioare din casă pline cu apă pentru a le sfinţi preotul. După slujbă fiecare credincios era botezat. Femeile, ajungând acasă, cu apa sfinţită din ulcior stropeau casa, fântâna, grajdiul şi vitele. Apa rămasă se punea într-o sticlă şi se păstrează peste an. Cetaşii alegeau cel mai frumos colac primit şi se duceau acasă la preot, unde colindau, iar preoteasa îi cinstea cu băutură şi cinci, şase bucăţi de coastă. Ceata se întorcea acasă, mâncau coastele, după care deschideau jocul.
Colindă specifică Mândrei
„ Dumnezeu cu Sfântul Petru “
“ Dumnezeu cu Sfântul Petru,
Se luară, se duseră
Florile dalbe
În mijlocul satului
La casa bogatului
Florile dalbe
Bună sara om bogat!
Gata-i cina de cinat?
Florile dalbe
Gata-i! Dar nu-i pentru voi,
Ci pentru bogaţi ca noi
Florile dalbe
Dumnezeu cu Sfântu Petru,
Se luară, se duseră
Florile dalbe
În marginea satului
La casa săracului
Florile dalbe
Bună sara om sărac!
Gata-i cina de cinat?
Florile dalbe
Gata-i da cam puţininea
Poftiţi toţi pe lângă ea
Florile dalbe
Dumnezeu cu Sfântu Petru,
Se luară, se duseră
Florile dalbe
Uită Petre în stânga ta
Şi spune-mi ce vei vedea?
Florile dalbe
Văd casa bogatului
În mijlocul Iadului
Florile dalbe
Dumnezeu cu Sfântu Petru,
Se luară, se duseră
Florile dalbe
Uită Petre în dreapta ta
Şi spune-mi ce vei vedea?
Florile dalbe
Văd casa săracului
În mijlocul Raiului!
Florile dalbe”
Ceata de colindatori la preot si la invatator acasă
.........................................
in ceea ce priveste arhiva noastra de fotografii, daca sesizati neconcordante referitoare la ani si la nume, va rugam sa lasati un comentariu, ca sa putem remedia...
........................................................................
Povestea obiceiurilor de iarna din Mandra, care aveau in centrul lor ceata de feciori, am regasit o intr un caiet vechi cu insemnari de ale invatatorului Ilarie Comsa, a lu Dascalu, din 1933. A "cules o" pentru noi chiar nepoata lui, Alexandra Maria!
În postul Crăciunului, feciorii din sat (de la 18 ani în sus) se adunau cu toţii în prima săptămână înainte de Sfântul Nicolae, la primarul comunei, în casă. Aici, sub supravegherea primarului, se organizau în ceată. Cei intraţi în ceată îşi alegeau un vătav (jude). Alegerea se făcea prin vot (la fel şi vătavul mic numit şi “braier”), după care se alegea pristavul (cel care aduna colacii de la gazde), colcerul (cel care îngrijeşte de alimentele adunate şi pregăteşte mâncarea) Astfel constituiţi, îl rugau pe primarul comunei ca să-i găzduiască în timpul sărbătorilor: Crăciun, Anul Nou şi Bobotează. Vătavul mare tomnea muzicanţii, care înainte de Ajun le cânta cutreierând toate şezătorile (adunările de fete şi femei care torceau). În fiecare şezătoare intrau cu toţii şi jucau trei jocuri scurte, un fel de prezentare a membrilor cetei în faţa femeilor. Toţi feciorii din ceată, seara, înainte de Crăciun, se adunau la vătav sau în şcoală, unde sub supravegherea unui învăţător şi a preotului învăţau minim trei colinde. Tot atunci, într-una din zilele lucrătoare prind la car patru cai cu clopote de ceoaie şi umblă de-a lungul satului, chiuind şi cântând, în semn că în acea zi adunau lemne de la fiecare gazdă pentru trebuinţele lor. Lemnele adunate se duceau la primar. Apoi, făceau o colectă între ei, iar din banii aceştia îşi cumpărau vin de la cel mai bun viticultor din comună.
Conducătorii cetei mergeau la preot, primar, învăţător şi îi rugau să-şi dea consimţământul de a putea primi permis de joc şi petrecere în sărbătorile amintite.
În Ajunul Crăciunului se adunau cu toţii la vătav acasă, de unde împreună cu muzica, plecau la primar acasă începând a colinda. Vătavul, ca să se deosebească de ceilalţi, purta pe căciulă o vâstră (floare mare împodobită mai mult şi mai frumos de femeile din sat, decât la ceilalţi cetaşi). Era îmbracat cu o sarică de lână albă, iar la gât purta o traistă ţesută la război în care aduna banii primiţi de la colindă. De aici mergeau să colinde preotul satului, învăţătorii, notarii şi alţi fruntaşi din comună, apoi lua pe rând fiecare casă din capul satului. Înainte de a intra în gospodărie, vătavul întreba gazda chiuind şi strigând: “ Bună Sara gazdă bună! Ne primiţi în casă? ” Gazda răspundea: “Da sau Ba”. Primindu-i în casă îi cinstea cu un colac, o bucată de carne (pecie) şi ceva bani. Vătavul se aşază la masă, fiind cinstit cu un pahar de vin, iar ceilalţi joacă fetele, gătite frumos în costumul naţional, trei jocuri scurte. La plecare, vătavul mulţumeşte gazdei: “ Hei ficiori, ficiori…aveţi gură de-a mulţumi domnului gazdă pentru un colac gustos, o pecie bună de carne şi o sută de galbeni?” Feciorii chiuind, mulţumesc gazdei, iar aceasta le răspunde: “Să fiţi sănătoşi şi să m-ai poftiţi şi la anul!” Astfel colindă tot satul, după care se retrag la casele lor pregătindu-se pentru slujba din ziua de Crăciun.
În ziua de Crăciun, se trăgeau clopotele la biserică pentru începerea slujbei religioase, tot satul mergând grăbit la biserică. În loc de priceasnă, corul şcolar, condus de învăţător cânta colinzi.
A doua şi a treia zi de Crăciun, după Sfânta Liturghie, feciorii din ceată se adunau la gazdă şi prânzeau. După aceea, în mijlocul satului se făcea joc, care dura până seara târziu. Apoi, feciorii se adunau din nou la gazdă pentru a cina, iar după cină, începeau iar jocul, care dura până dimineaţă. Cetaşii având obligaţia de a juca toate fetele. Tot satul participa la joc.
Jocul continua în ziua de Anul Nou, de Bobotează şi de Sfăntul Ion. În Ajunul Anului Nou, către seară, oamneii care aveau pomi în grădini îi înfăşurau tulpina cu o sucitură de paie, crezând că la anul pomul va da rod mai mare decât anul ce a trecut. Femeile coceau scoverzi. În casa unde era fată de măritat, cea dintâi scovardă o lua şi se suia pe vârful gunoiului, iar dacă lătra vreun câine din acea parte, era semn că fata acolo se va mărita (îşi găsea ursitul).
În Ajunul de Bobotează, preotul şi cantorii, începeau slujba la biserică încă de noaptea, până la răsăritul soarelui o terminau. Apoi, preotul şi cantorii se duceau la preoteasă ca să facă o feştanie. Cu această apă sfinţită botezau oamenii şi fiecare casă, cântând: “ În Iordan botezându-te Tu, Doamne…”. Gazda îi cinstea cu zece, douăzeci de lei, o coastă de porc afumată, o păpuşă de fuior şi un blid cu grâu. După ce preotul sfinţea toate acestea, lăsa în vas un pumn de grâu care anul viitor oamenii îl amestecau cu celălalt grâu care se semăna, pentru a fi recolta mai bogată. Unde erau fete de măritat, îşi puneau mărgelele de la gât pe pragul uşii pentru a trece preotul peste ele. Noaptea le puneau sub pernă ca să-şi viseze viitorul soţ. Altele se furişau pe lângă preot pentru a rupe din busuioc o crenguţă pentru a-l pune sub pernă, tot pentru a-şi visa bărbatul. Se spunea că cine se scălda în nopatea de Bobotează în râu, pe acela nu-l prind frigurile.
În ziua de Bobotează, tot satul este prezent la biserică, de unde se cobora la vale, cântând: “ În marginea râului, la apa Iordanului…”. Femeile aduceau cele mai frumoase ulcioare din casă pline cu apă pentru a le sfinţi preotul. După slujbă fiecare credincios era botezat. Femeile, ajungând acasă, cu apa sfinţită din ulcior stropeau casa, fântâna, grajdiul şi vitele. Apa rămasă se punea într-o sticlă şi se păstrează peste an. Cetaşii alegeau cel mai frumos colac primit şi se duceau acasă la preot, unde colindau, iar preoteasa îi cinstea cu băutură şi cinci, şase bucăţi de coastă. Ceata se întorcea acasă, mâncau coastele, după care deschideau jocul.
Colindă specifică Mândrei
„ Dumnezeu cu Sfântul Petru “
“ Dumnezeu cu Sfântul Petru,
Se luară, se duseră
Florile dalbe
În mijlocul satului
La casa bogatului
Florile dalbe
Bună sara om bogat!
Gata-i cina de cinat?
Florile dalbe
Gata-i! Dar nu-i pentru voi,
Ci pentru bogaţi ca noi
Florile dalbe
Dumnezeu cu Sfântu Petru,
Se luară, se duseră
Florile dalbe
În marginea satului
La casa săracului
Florile dalbe
Bună sara om sărac!
Gata-i cina de cinat?
Florile dalbe
Gata-i da cam puţininea
Poftiţi toţi pe lângă ea
Florile dalbe
Dumnezeu cu Sfântu Petru,
Se luară, se duseră
Florile dalbe
Uită Petre în stânga ta
Şi spune-mi ce vei vedea?
Florile dalbe
Văd casa bogatului
În mijlocul Iadului
Florile dalbe
Dumnezeu cu Sfântu Petru,
Se luară, se duseră
Florile dalbe
Uită Petre în dreapta ta
Şi spune-mi ce vei vedea?
Florile dalbe
Văd casa săracului
În mijlocul Raiului!
Florile dalbe”
Ceata de colindatori la preot si la invatator acasă
.........................................
in ceea ce priveste arhiva noastra de fotografii, daca sesizati neconcordante referitoare la ani si la nume, va rugam sa lasati un comentariu, ca sa putem remedia...
Frumos:)
RăspundețiȘtergereSper sa fie un articol citit:)
Te pup Alina:*
Alexandra Comsa
N-am cuvinte...
RăspundețiȘtergereeste un articol foarte frumos si foarte interesant. Este bine ca in satul nostru s-a pastrat traditia si de asemenea este bn ca are si cine sa o puna pe hartie :)
RăspundețiȘtergereBafta fetelor..... tineti-o tot asa ..... faceti o treaba foarte buna :*:*:*
Alex Leancu
Alexandra, e colega mea, ma mandresc cu ea
RăspundețiȘtergereDoamne, uite-o pe maicamea !
RăspundețiȘtergereAsta nu se poate cumpara niciodata cu un mastercard.
nepotu' cel mic al lui Micu.
Doamne, uite-o pe maicamea !
RăspundețiȘtergereAsta nu se poate cumpara niciodata cu un mastercard.
nepotu' cel mic al lui Micu.
Multumesc Alina si Alexandra pentru toate povestile si pozele voastre. Am vazut-o pe Matilda si pe Lita. Am fost cu voi la imormantarea lu` Cornelia...doamne ce dor imi este de ciurda, de vale si zgomotul maiului.
RăspundețiȘtergereCum pot lua legatura cu Mirela Taflan?
RăspundețiȘtergere