prajiturile de casa...

 prajuturile pentru nunti inca se mai fac acasa
  la Camelia lu Tonica in "casa dinainte"...

In ziua de azi  restaurantul de la oras e foarte sofisticat si iti pune la dispozitie toate serviciile de organizat nunta. Ba pana si caminul cultural din sat e modernizat si motorizat pana la ultimul element si a reinceput sa gazduiasca astfel de evenimente. Se gasesc de toate. Nu ti mai trebuie concret decat mire, ori mireasa, dupa caz. Uneori asta-i mai usor de gasit decat sala libera:) Camelia l-o gasit pe Adi, "domnu din Domnesti",  care o si dus-o la capitala intr un final. Dar pana acolo, mandreanca o vrut nunta ardeleneasca, asa, ca la carte. Restaurant de oras, dar conform traditiei, taieteii, gainile, rachiul si vinul, de acasa. Cine se respecta, face si prajituri de casa! Zeci de blaturi si creme, sute de foi. Da stii o treaba: ca au gust si nuntasii se vor bucura de ele. Eu cunosc personal cativa pentru care prajitura de la nunta-i sfanta. Ma rog, prajitura de casa. O tin minte pe mama Ruţă, Dumnezeu s-o ierte, cum venea acasa cu prajiturile in batista pentru noi. Sora-mea de acolo, banuiesc, a si ramas cu o pasiune extrema pentru capitolul asta gastronomic. Tocmai de aia, la nunta uneia dintre prietenele ei bune, Camelia Ramba, a lu Fia lu Tonica, o tras cu ochiu in casa dinnainte la placinte.

Patisereasa sefa, matus-sa Firica a lu Patrînjel!