Bunica mea a fost, după părerea noastră (şi sor-mea e de acord), cea mai bună şi mai frumoasă femeie din lume. Era ca un înger... Mama n-o să se supere pe noi că spunem asta, deoarece i-a fost clar dintotdeauna că bătrâna a ştiut mai bine cum să ne iubească "cel mai mult şi mai mult"!
A murit în decembrie... Şi a luat cu ea o părticică din sufletul nostru. Dar ne-a rămas destul, pentru că "mama Ruţă" ni l-a crescut mare, în aşa fel încât să mai rămână suficient din el de fiecare dată când se mai rupe câte o bucăţică. Anul trecut aproape că s-a înjumătăţit după ce tata a plecat şi el la ea... Dar tot ne-a rămas destul suflet cât să mergem mai departe. La un moment dat, când am scotocit pe la ea, prin lada de zestre, am găsit într-o trăistuţă cu baieri verzi o suveică veche, cu care ţesuse zeci de ani la rând toată zestrea noastră...
Imi aduc aminte cum făceam lecţiile acum mai bine de 20 de ani lângă războiul ei de ţesut. Matematică: număram iţele, puişorii din desenul ce descifra modelul ţesăturii şi drumurile firelor printre "călcătură". Când povesteam de geografie, trimiteam suveica la plimbare. Într-o zi mi-a spus că i-ar plăcea ca suveica ei să vadă România în lung şi-n lat. Să vadă toată lumea cât e de harnică şi să vadă şi ea lumea cât e de frumoasă... Iar eu mi-am dorit atunci o păpuşă mare, de pluş, roşie. Şi-am avut-o. Eu una şi Ioana, sor-mea, alta!
Nu mai ai ce face prea multe pentru bătrânii tăi care se duc. Le înrămezi fotografii vechi, le păstrezi cu sfinţenie lucrurile, te rogi pentru ei şi... îi iubeşti până la sfârşit. Sfârşitul tău, după sfârşitu lor...
M-am hotărât să mai fac ceva pentru ea, ceva la schimb pentru păpuşa roşie, anii în care ne-a iubit cel mai frumos şi sufletul pe care ni l-a lăsat: să-i împlinesc dorinţa de a plimba suveica prin lume. L-am cunoscut pe Radu, l-am împrietenit cu mine, cu bunica şi cu suveica ei şi apoi am plecat prin lume... Fiecare în felul lui. Eu cu sufletul care-mi rămase de la ea, iar el cu rucsacul în spinare, povestea în minte şi suveica în buzunarul de la piept. I-a arătat ce a ştiut el mai frumos, după care a adus-o acasă şi a pregătit-o iar de drum. Oameni dragi nouă o iau acum cu ei prin toată lumea, pentru a împlini o dorinţă a bătrânei noastre, care le veghează de sus drumul şi se bucură de fiecare poveste în parte.
noaptea trecută am visat-o pe mama Ruţă. făcea ghem o mare de fire colorate. era în carul ei cu care mai pleca prin "lumea din jurul casei". şi zâmbea. nu mi-a spus nimic! încă nu mi-a spus nimic...
între timp, suveica ei colindă lumea în lung şi în lat !www.suveicachicd10.blogspot.com
între timp, suveica ei colindă lumea în lung şi în lat !www.suveicachicd10.blogspot.com
Ideea e asa de nebuna, asa de neobisnuita, asa de frumoasa, asa de aiurea, asa de umana, ca nu poti sa nu te indragostesti de ea...
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru aceasta idee, Alina! E o idee neobisnuita, insa atat de interesanta si impresionanta. Sunt sigur ca bunica ta se bucura de acolo, de sus, si vegheaza drumul suveicii...
RăspundețiȘtergereOare suveicii i-ar placea sa vada Bulgaria si/sau Ungaria? Ca prin Bulgaria voi merge de Pasti, iar luna viitoare e posibil sa merg la Budapesta...
RăspundețiȘtergereamelie e unul dintre filmele mele preferate :)
RăspundețiȘtergerea lu' nuticu
as lua-o si eu intr-o calatorie, la sfarsitul verii, in august, prin amsterdam, madurodam, bruxelles, bruge, leck, kiel, copenhaga si malmö... oare ar veni sa scriem impreuna niste povesti 'amelie-ice'? :)
RăspundețiȘtergereandreea, cu mare drag... tin rezervat ptr tine finalul de august! Ar fi mai mult decat fericita sa plece la drum cu cineva de acasa de la ea! o sa aveti foarte multe de povestit amandoua! bine ca mi ai spus din timp ca are un program incarcat tare. allinazara@yahoo.com. trimite mi un mail sa avem contactul si sa ti mai povestesc cate ceva despre ea!
RăspundețiȘtergereIn Cipru i-ar placea sa vina? Voi fi la Cluj din 5 iulie pana la sfarsitul lui august. M-as bucura asa de mult sa-mi fie sota de clatorie :)
RăspundețiȘtergere