Ai lu DUGĂLENCI
de povesti cu Gheorghe Lazăr...
Ne-am dus cu povestile in urma, pana unde isi mai aducea aminte Gheorghita... "Stapan pe curte o fost tatal bunica mii Ruta, Ion Dugala (n 1880). S-o insurat cu Rafira Dan (n 1885, la Calugaru) pe care o adus o aici si i au lasat averea lu mama Ruta care s a nascut in august 1910. Or mai avut un baiat, Vichente, care ramasese pe curte, dar o murit in al doilea razboi. Strabunicu o fost in primul razboi mondial..."
Ion Dugala (stanga) , fotografie de a inceputul anilor 1900...
cu neamurile Rutii: Cornel Cocan (a lu Grindei, var cu cu leica Ruta), Stoica Gheorge senior si junior (varul lor), leica Ruta, nenea Ilarie, Irimie Cocan (frate cu Cornel Cocan si varul celorlalti)
cu neamurile lui Ilarie: familia Nicolae Dan (ai lu Nuticu) si familia Sucaciu (ai lu Dugalenci)
.........
Gheorghiţă a coborat din pod o roată de tors de toată frumuseţea. Cât o curăţa de praf îmi povestea de Vichi si tata si mama (cum le zicea el la bunici: leica Ruta si nenea Ilarie) "ceteau la lumina unei lămpi de deasupra patului şi când mai lăsa careva din vecini copii cu ei, îi puneau să stea " ca sfinţii în icoană!." Cand li s o maritat mamica in Sona, treceau iarna Oltul pe gheata si la intoarcere ma luau si pe mine. Tata ma ducea in brate, iar mama traistuta cu hainute... Or fost tare buni. Cand m am facut mare si veneam la ei cu mancare, pe bicicleta, nu exista data sa nu le aduc si un ziar. Chiar daca era mai vechi. Il citeau din scoarta in scoarta si ma asteptau ca pe Dumnezau - nu pentru friptura ce le-o trimetea mama, ci pentru jurnalul de care faceam eu rost...Nu ştiu dacă mai găsesc acum, dar am dat o dată peste un ziar de la 1924. "Ogorul românesc". Tare vechi, pe hârtie roz prăfuit. Ne-am distrat bine cu totii... era un articol semnat de Giovanni Papini, tin minte ca azi: Ce ştii tu orăşanule ce-i sapa? "
de povesti cu Gheorghe Lazăr...
Ne-am dus cu povestile in urma, pana unde isi mai aducea aminte Gheorghita... "Stapan pe curte o fost tatal bunica mii Ruta, Ion Dugala (n 1880). S-o insurat cu Rafira Dan (n 1885, la Calugaru) pe care o adus o aici si i au lasat averea lu mama Ruta care s a nascut in august 1910. Or mai avut un baiat, Vichente, care ramasese pe curte, dar o murit in al doilea razboi. Strabunicu o fost in primul razboi mondial..."
Vichente Dugala, baiatul familiei, fratele bunicii Ruta, o ramas pe curte. S a casatorit cu tanti Rora din drum, a plecat concentrat in razboi si a murit in 1942. Tanti Rora nu s a mai casatorit de atunci. S-a intors acasa la ea, de unde plecase, l-a plans si a muncit in rand cu barbatiidin sat. Avea vite, cai, lucra cu oamenii la Colectiv... Dupa moartea fratelui, leica Ruta (care intre timp se casatorise cu Ilarie Sucaciu de la 213, de-al Sucacestilor) s a intors acasa... Aici au trait ani buni, si de aici i or dus copii la cimitir sa si doarma somnul de veci.
Or avut impreuna 3 copii: pe Valerica (n 1913) - casatorita cu Itu Virgil din Sercaita si mutata in casa parinteasca a tatalui ei, Ilarie (Are pe Silvia si pe Ioan, care la randul lor au trei fete, respectiv o fata si un baiat). Apoi or avut o pe Victoria (n 1931) si casatorita cu Petrica Lazar din Sona. S-a mutat in casa sotului si ulterior au cumparat casa din capatul satului la iesirea pe dreapta spre Fagaras, de la Vasile Ursu (fratele lu Valentin a lu Leancu) Au doi baieti: Gheorghe - gazda noastra, si Costantin... Apoi l-au facut si pe Vichente (n 1943) care a ramas "pe curte". In 2002 s-a prapadit si a venit in locul lui, sa nu lase curtea goala, nepotul Gheorghita Lazar (fiul surorii sale Victoria)
familia Sucaciu... Valerica mereu langa tatal, Victoria langa mama, Vichente in brate la mama...
cu neamurile lui Ilarie: familia Nicolae Dan (ai lu Nuticu) si familia Sucaciu (ai lu Dugalenci)
.........
Gheorghiţă a coborat din pod o roată de tors de toată frumuseţea. Cât o curăţa de praf îmi povestea de Vichi si tata si mama (cum le zicea el la bunici: leica Ruta si nenea Ilarie) "ceteau la lumina unei lămpi de deasupra patului şi când mai lăsa careva din vecini copii cu ei, îi puneau să stea " ca sfinţii în icoană!." Cand li s o maritat mamica in Sona, treceau iarna Oltul pe gheata si la intoarcere ma luau si pe mine. Tata ma ducea in brate, iar mama traistuta cu hainute... Or fost tare buni. Cand m am facut mare si veneam la ei cu mancare, pe bicicleta, nu exista data sa nu le aduc si un ziar. Chiar daca era mai vechi. Il citeau din scoarta in scoarta si ma asteptau ca pe Dumnezau - nu pentru friptura ce le-o trimetea mama, ci pentru jurnalul de care faceam eu rost...Nu ştiu dacă mai găsesc acum, dar am dat o dată peste un ziar de la 1924. "Ogorul românesc". Tare vechi, pe hârtie roz prăfuit. Ne-am distrat bine cu totii... era un articol semnat de Giovanni Papini, tin minte ca azi: Ce ştii tu orăşanule ce-i sapa? "
Pentru Gheorghe, randuiala e randuiala. 2011. Vara, sambata seara, spaland trotuarul si drumul din fata portii de praf! ...
mda...din cate stiu eu...cred k si noi avem sau aveam o roata de tors,dar cu siguranta nu intr-o stare foarte buna si nici atat de frumoasa. Domnul Gheorghita e un om minunat,si ma bucur k s-a implicat si el in chicd10;)...
RăspundețiȘtergere