Mândreanca de la Muzeul de Artă
şi de peste tot unde este nevoie să reprezinte satu cu poveşti şi port popular
De la nr. 286 - Cornelia lu Grindei
si un film despre sezatorile de altadata
şi de peste tot unde este nevoie să reprezinte satu cu poveşti şi port popular
De la nr. 286 - Cornelia lu Grindei
si un film despre sezatorile de altadata
Fiecare poveste e unică în felul ei. Azi, de exemplu, am primit un e mail de la un fost coleg de grădiniţă, Ioan Cocan… A aflat de blog şi s-a gândit să-mi dea o mână de ajutor. Nu ne-am mai văzut de peste 20 de ani, dar ne mândrim cu “acasa” noastră. Citez pasaje din mail ”… M-am gândit să contribui şi eu cu nişte poze pentru blog, cu bunică-mea: Cornelia Cocan, de la numărul 286, pe uliţa lui Grindei, cum se zice. Respectiv, stradutza paralelă cu cea care duce spre biserică. Mi-am petrecut mult timp în copilărie acolo, ai mei au şi ei o casă în Mândra şi merg aproape săptămânal. Am înţeles că pe 19 e un târg, ziua satului sau ceva, din păcate am o nuntă, aici, în Bucureşti, pe 18 şi e cam complicat să ajung... Am văzut-o pe bunică-mea şi la Muzeul de Artă şi am fost mândru de ea. Au venit atunci la ea mai multe fete ce studiază etnologie şi folclor. Îşi mai scrie cu ele, se mai sună... Mi-a dat şi mie nişte poze, iar cele electronice le am de la o profesoară. Cea care le-a coordonat pe studente! Cu Vichente a lu Dugălenci, din ultima postare, cred că eram rude… din ce îmi aduc aminte. Mergeam la meciuri la el, avea nu ştiu ce antenă şi se prindeau meciurile de pe posturi internaţionale. Prin '86, cred!"
Pita în troacă, pregătită să intre în cuptor şi apoi gata de bătut cu secerea, ca să iasă coaja fină, să poată să o mânce şi "domnii"
Ăsta este aproape un moment de tandreţe, pentru fiecare copil care a avut o bunică la ţară. Vă aduceţi aminte când îşi aranja mama părul albit de vreme şi atâtea griji şi îşi prindea cheaptănu cu din ce în ce mai puţini dinţi? Apoi îşi punea o cârpă de in, uşoară şi pleca iar la treabă.
Cu bărbatul dumneaei, nea Cornel a lu Grindei, după care mândrenii au botezat şi uliţa pe care bătrâna a rămas singură, văduvă şi cu dor de copchii şi nepoţi...
si un filmulet in care se povesteste de sezatorile de alta data...
si un filmulet in care se povesteste de sezatorile de alta data...
intre timp ne-am imprietenit si am facut fotografii, am aflat povesti, retete vechi, am luat o cu noi prin lume...
in Jurnalul National...Puteti citi textul in editia online, aici http://www.jurnalul.ro/tim p-liber/culinar/ciorbele-c u-tarhon-si-usturoi-de-la- mandra-575970.html
din ce in ce mai interesant...chiar imi place ffffff mult...
RăspundețiȘtergere