" Eu sunt de aici si trebuie sa demonstrez ce se poate face intr-o tara unde se zice ca nu se poate face nimic "

miercuri

colectie...


"Vechituri" din Mândra reinterpretate
 la Luxury Vintage Ceremony


Zilele trecute am avut ocazia să adun din atelierul în care păstrăm lucrurile vechi ale familiei, câteva chestii pe care le-am pregătit pentru un eveniment de lux care a avut loc la Braşov.
S-a vrut un "fusion" între branduri de lux şi valoroase chestii autentice româneşti, în combinaţii şic. M-am bucurat să expun alături de Cavalli, Dior, Yves Sain Lauren, Vogue sau Bentley:), în cadrul unui eveniment la care s-a servit şampanie din cea mai bună şi sushi.
Elementele reinventate şi reinterpretate astfel, fac acum parte din colecţia noastră "antichităţi, fashion şi artă populară", dezvoltată în parteneriat cu chicD10.

Chiar de la intrare te întâmpina sprijinătă de un tapet glam, o bicicletă de Tohan, făcută la Zărneşti, care a alergat pe străzile din Mândra şi pe ploaie şi pe soare, încoace şi încolo, zeci de ani. Povestea ei adevărată o să o regăsiţi aici, pe blog, în zilele următoare. La Braşov ea a fost expusă în holul unui centru de înfrumuseţare de lux (Fendissima), alături de elemente de "firmă" cu rang! I-am trântit pe portbagaj un coş cu flori şi alături o fată frumoasă, îmbrăcată cu o rochie stil vintage a casei de modă Vietato (avea agăţată de ghidon şi o salopetă din dantelă a la Miuccia Prada, în cazul în care ar fi vrut să dea o tură). Bicicleta este în acest moment "la mare modă", e un must have, dar sunt foarte puţini cei care au curajul să se plimbe cu ea în marile oraşe. La Londra sau în Paris e un lucru absolut obişnuit... Biţa mea, aşa veche şi ruginită, cu o roată pe pană, a făcut deliciul celor care tocmai ce coborâseră din maşini de ultimă generaţie care costau, una, cât toate casele de pe uliţa noastră la un loc!

Tata, Dumnezeu să-l odihnească, păstra şuruburi şi piuliţe în cutii vechi de tablă de ţigări şi calciu (seamănă teribil cu o variantă vintage a dozelor de Red Bull:)) Mie mi se par atât de chic încât am pus în ele bijuterii vechi. N-arătau rău nici când aveau în ele cuie. Chiar mă gândeam că, pe acestea (CUIELE, ŞURUBURILE ŞI PIULIŢELE) le-am putea stiliza şi reinventa pentru o următoare colecţie în... bijuterii. De ce nu?

Mama Ruţă, bunica mea, păstra ia asta din zestrea mamei ei. Am găsit-o în lada din "casă sus" alături de alte câteva, una mai frumoasă ca alta. Este ţesută şi brodată manual, cu fire toarse în casă, cu urzeală şi desen "citit" la lumina lumânării. Am accesorizat-0 cu o curea şi o eşarfă de mătase roz, Hermes. Este unul dintre cele mai populare branduri de lux ale momentului, dar nici ia Mamei Ruţa nu a fost cu nimic, cu absolut nimic, mai prejos. Am adăugat şi pălăria de paie cu care lucra ea în grădină. N-am adus-o pe aia de duminică, pentru că este deja altă poveste. Aceasta este simplă, bătută de soare, plouată şi cu urme vizibile pentru locul în care prindea odată, demult, panglică roz...
Eee, aici e altă poveste... Sună cam aşa: cică şi mai demult, fascinaţia Americii îi prinsese pe mândreni şi plecau în grabă înspre acolo. Nu era nevoie de viză spre tărâmul făgăduinţelor, doar răbdare pe vapor. Mai trimiteau din când în când "carte" cu urări de voie bună şi câte o poză. Ai noştrii păstraseră în casă două. Pe una am nenorocit-o eu cu sor-mea, când eram mici şi tăiam tot ce prindeam (creative în te miri ce scop... ne făceam mâna) Am zis că poza asta e compromisă, dar am reuşit să o reinventez. Lanţul cu ceas este unul dintre elementele trendy ale momentului. În poza asta, strămoşii mei aveau costume cu veste, batiste şi ceasuri cu lanţ. Erau foarte şic... aşa că am adăugat acelaşi element real şi : voila!
O combinaţie de bijuterii, rame vechi, sfoară, undeva aruncată o scrisoare din "America de Nordu" de prin anii 20 şi un caiet de poezii, foarte frumos caligrafiat cu peniţa şi cerneală, şi cu un scris şovăielnic pe copertă al posesorului şi grupului său de prieteni (1948)...
Într-o sucală veche, pe care soacra bunicii o folosea, bombănind, la făcut ţeighii ca să-i dea iarna cât mai mult de lucru tinerei muieri pe care numa ce o adusese fiu-su în casă, am pus reviste. Ultimul Vogue, un Elle, Luxury, In Style, Push şi un almanah Femeia din anii 80. Am pus şi un ciocan de lemn, în ideea de a bate în cuie conceptul: putem reinventa cu stil şi folosi în scopuri utile vieţii de azi, obiectele care ne-au rămas de la bunici. Sunt mai de preţ. Şi sentimental, dar şi recunoscut de specialiştii care stabilesc scara valorilor în decoraţiunile de interior.
O altă poză de familie, veche, am pus-o într-o ramă cu cristale Swarovski. Alături, pe o măsuţă neagră, creată de ultima generaţie de designeri de mobilier, am pus o cană de tablă în care am aranjat unul dintre cele mai frumoase buchete de flori pe care le-am cules vreodată. Din deal, de "La Cruce", când m-am dus la tata la cimitir să mai aprind o lumânare.. Şi pentru el şi pentru Mama Ruţă şi pentru Tata Valeriu...Un buchet pe care l-aş înveli în hârtie reciclabilă, l-aş lega frumos cu sfoară şi l-aş putea da oricui, cu mare drag şi mândrie.

4 comentarii:

  1. alinazaradelapushmagazine, incep sa ma conving ca asta e menirea ta...sa spui povesti :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Alina,meriti tot respectul si toata stima pt descoperirile tale in legatura cu Comuna Mandra si pt munca depusa in realizarea acestora. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  3. cool:) ca sa zic asa!!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Din haine vechi Matusa Marie facea covoare de carpa pe care calc acum mandra in baia moderna cu gresie si incalzire in pardoseala. Carpele tesute de matusa Nisca sa-si faca unchiul Vasile itari stau mandre pe masa de bucatarie.

    RăspundețiȘtergere