L-am găsit scriind încet, apăsat, la măsuţa de la geam, unde era mai multă lumină! A închis repede caietul vechi şi m-a îmbrăţişat cu bucurie: "no hi să ne apucăm de povestit, că avem multe şi ostenesc iute. Nu mai sunt nici io tânăr, am 83 de ani, fată dragă... Lenuţo, tu Lenuţo, n-auzi? Adu din casă de sus pozele elea vechi!"
.........................................................................
Şi ne-am apucat de depănat amintiri. Ştiam că ţine un jurnal încă din 1976... dar nu a vrut să vorbim despre asta: "Ăla îl citiţi după ce oi muri io!" Hai să îţi povestesc de mama şi de tata!
.........................................................................
Marta Farcaş ( a lu Foarcoş) s-o măritat cu David Bera (a lu Didu Niţii). Nu aveau casă şi în 1936 or plecat slugi la Bucureşti, ca să adune o brumă de avere, cu care să îşi facă un culcuş al lor pe lumea asta! Aşa era obiceiul pe atunci. Or nimerit la familia boierului Grigorescu. Mama era jupâneasă, iar tata lucra în atelierul de geamantane. Trimiteau banii acasă, iar bunicul David a lu Didu Niţii, se apucase de făcut casă. Eu eram mic (mă născusem în 15 martie 1930). Am stat un ştiuc la bunicii din partea mamei, dar m-or înterit, că nu eram cuminte şi nurorile de pe curte nu mă sufereau! M-am dus la bunicii din partea tatii, de unde, într-o zi, m-or luat ai mei, cu ei, la Bucureşti. Locuiam pe strada Armenească, la numărul 13! La subsolul vilei, cu servitorii! Doamna era armeancă. Avea moşie la Gălbinaş, în Oltenia! Trei sate îi lucrau pământurile şi trimiteau sute de lăzi cu fructe şi legume la Bucureşti! Malvina Melic o chema! Era o femeie bună! Îmi dădea mereu prăjituri... Boierul lucra la minister! Ştia mereu care îi soarta ţării! Pe mine asta mă lăsa cu gura căscată! Aflam în fiecare sară starea naţiunii, direct de la unul dintre cei care o făureau!
Când or început tulburările şi ne pregăteam de al doilea Război Mondial, tata o primit ordin de concentrare! Noi ne-am întors din Bucureşti, acasă! Tata nu o plecat pe front că avea peste 40 de ani. O stat de pază la podul de cale ferată de peste Mureş şi apoi o vint în Făgăraş, de făcea servici la Combinat, unde produceau muniţie de război!
moşul Ion cu mama şi cu tatăl său...
În ianuarie 1943 s-o născut fratele meu Aurel. Ai mei făceau haz pe seama lui şi ziceau că l-or adus nemţii! În 1944 s-o născut şi Didu, cel mai mic frate al nostru, pe seama căruia ne amuzam zicând că l-or adus ruşii!
Eu am făcut 7 clase primare aici, în Mândra! Lucram pământul alături de mama, cu bivolii! Caii ni luaseră la rechiziţie. Mă duceam la ore numai toamna târziu, în noiembrie, când gătam cu câmpul! Dar eram ambiţios şi până primăvara îi întreceam pe toţi!
.....................................................
Nemţii or stat cantonaţi o lună în Mândra! Se retrăgeau din Grecia! Erau oameni tare civilizaţi şi plăcuţi! În fiecare casă erau 1, 2 şi tare frumos să purtau cu noi! Ne dădeau ciocolată şi bomboane, aveau lădiţe cu unt, ne lăsau să ne jucăm cu armele lor, cu chipiurile... Erau curaţi şi omenoşi! În perioada aia nu reuşeam să înţeleg rostul războiului! Şi nici sensul ideii de duşman care îţi dă bomboane...
.........................................................
După război am intrat în servici la CFR. Am făcut 20 de ani la siguranţa circulaţiei. După aia am mai lucrat 17 ani la UPRUC, la turnătorie! Am ieşit la pensie în 1985! Şi de atuncea îs pe aici, prin jurul stânii:)
Nevasta îi din Hurez! Livia Bârsan o chema de fată! Avea o mătuşă aici, pe Vale, a lu Suru, care nu avea copii! Femeia mi-o zis că are o nepoată de măritat, că o aduce şi, dacă o iau, o înfiază şi îi lasă ei toată averea! Aşa erau vremurile atunci! O adus două nepoate, nu una, şi m-o întrebat pe care o vreau! Am zis că pe aia care rămâne stăpână pe curte! Şi uite aşa m-am procopsit cu femeia asta a mea! Ne-am căsătorit în 8 martie 1959, am stat un ştiuc la ea pe vale, unde avea casă, apoi ne-am făcut aici, pe drum, cuibul nostru, la intrarea dinspre Făgăraş! Ea ţinea lăptăria din sat, era angajată la ICIL (fabrica de lapte). O duceam bine, eram sănătoşi, liniştiţi, am făcut 2 băieţi şi o fată...
...................................................................
În 1962 o început colectivizarea! Ca să te desprinză de pământul moştenit din neam în neam, prima dată or făcut întovărăşiri şi nu mai aveai bucata primită moştenire! Apoi or pus cote foarte mari de ne-o făcut să renunţăm sânguri! Dar cu câtă durere le-am lăsat pământul, numai noi ştim...
.............................................................................
Poate cel mai interesant lucru la Moşul Ion este faptul că are un jurnal al lui. Din 1976, de când a apărut "Magazinul Istoric" şi până a dispărut, a avut abonament! Îl citea, căuta toate cărţile la care se făcea trimitere în textele de acolo, studia toate variantele asupra unuia sau altuia dintre evenimente, apoi făcea la el în jurnal un rezumat al momentului istoric, completat cu părerile sale personale!
Acum lucrează la partea cu rezistenţa din munţi, leginari, Horia Sima ( pe care îl consideră un bărbat deştept şi drept) "Când eram pe clasa a II a, ne-am încolonat tot satul la şosea, că trecea Horia Sima, al nostru, către Bucureşti, să îl facă prim ministru! Venea de la Cluj! Nu o avut timp să se oprească! Ţin minte cămăşile verzi ale oamenilor mari! Ce faine mai erau! Şi mai ştiu lucruri bune despre el şi de la prietenii noştri, boierii din Bucureşti, cu care am păstrat legătura până târziu. O fost atâta de isteţ, de toate regimurile l-or renegat... De la Carol, la Antonescu, apoi comuniştii şi până la toţi eştia din zilele noastre, care încă nu vor să îl reabiliteze..."
............................................
"Pentru mine singurul şi cel mai adevărat "domn" român, pe de-a-ntregul, o fost Alexandru Ioan Cuza! De la el ni se trage... România! În rest... "
..................................................
Moşul Ion ştie clar cum e cu istoria! Cum se scrie! Nu mai crede nici în ce vede la televizor, nici în ce citeşte prin gazete, sau aude la radio! " Ca să tragi o concluzie astăzi, trebuie să te informezi din 100 de părţi, să vezi cam pe unde îi adevărul! E din ce în ce mai greu! E dureros... Nu avem timp să căutăm atâta după adevăr! Avem altă treabă! Mare păcat ce am ajuns... Să ne hie ruşine! Vai de sărmanii ăştia mici de vin acum şi de ăia care încă nu s-or născut! "
Până la urmă am putut arunca o privire asupra jurnalului. Câteva clipe, cât de un crâmpei de fotografie:
"Îmi pare rău că istoricii noştri nu relatează faptele aşa cum s-au petrecut. Să vin eu, un biet ţăran, cu şapte clase primare, în vârstă de 83 de ani, să relatez anumite adevăruri?" Adevărurile pe care el le-a trăit şi pe care nu le-a regăsit în cărţile marilor noştri istorici... Adevăruri cu care nu vrea să plece dincolo pentru că:
"din mormânt nu mai poţi scoate amintirile ăstea niciodată! De asta vreau să le las, cine ştie cui or hi vreodată de folos! Păcat că nu au mai lăsat şi alţii şi or plecat cu ele pentru totdeauna! Sunt aproape ca o taină... Să aveţi mare grijă ce faceţi cu ele!"
Moşul Ion şi mătuşa Livie au crescut 3 copii! Ionică, Ilie şi Lenuţa! Anul trecut, o întâmplare care striveşte cu aripile ei soarta, li l-a luat pe feciorul cel mare! Creşteau bivoli parcă dintotdeauna... Un taur nărăvaş l-a făcut una cu pământul pe Ilie! "Şi uite aşa începe sfârşitul poveştii noastre liniştite... cu copchilul ăsta care o plecat înaintea mea şi a maică-sii! N-ai ce-i face. De aia zic: bucuraţi-vă de bine cât îi bine! Că după aia nu o să mai puteţi şi o să vă pară rău!"
UPDATE: Moș Ion s-a prăpădit în mai, 2015...
