" Eu sunt de aici si trebuie sa demonstrez ce se poate face intr-o tara unde se zice ca nu se poate face nimic "

duminică

Colectia de Zestre din Mandra - la Galeria de Arta din Zagreb


 


  Colectiile  Mandra Chic - atelier sezatoare (Muzeul de Panze si Povesti ) au inaugurat, la final de an,  o expozitie inedita,  inspirata de calatoriile, oamenii, povestile, colectiile personale de arta populara, locurile, lucrusoarele si aromele intalnite in nenumaratele experiente harazite de un 2011 extrem de generos. Un fusion old/new despre o Romanie frumoasa, bogata, spirituala, profunda, adevarata, sincera, cu radacini in Tara Fagarasului. O Romanie care stie foarte bine ca modernismul nu s-a nascut pe loc gol - pentru a exista, el are nevoie de traditie. Si atunci, o celebreaza printr-un  mix de panze in rame vechi, pop-art, fotografii, ii vechi de  peste 120 de ani, outfituri de pictoriale contemporane, lazi de zestre pline de comori, o suveica ce colinda prin lume, muzica, arome si povesti de acasa...





Inaugurarea expozitiei a avut loc la Zagreb, pe 30 noiembrie 2011, la evenimentul  organizat de Ambasada Romaniei din Croatia, sub patronajul ES d-ul Cosmin Dinescu, ambasador al Romaniei in Republica Croatia si d-na consul Carmen Iliescu, cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei.  La receptie au fost invitati diplomati din intreaga lume, carora le-a fost prezentata o bucatica binecuvantata de Romanie, incremenita pentru vesnicie in spatiul mirific dintre Muntii Fagarasului si raul Olt si in acest expo-mix special. Clarinetistul croat Bruno Philip a imbracat intreg evenimentul in ritmuri romanesti, autentice! 




















Gliptoteca HAZU. Zagreb. Croatia.
“Romania, povesti de acasa & clarinetistul Bruno Phillip”  -  o poveste spusa mai departe cu sprijinul  consulului onorific, d-ul Dragutin Kamenski.
Curator: Alina Zara – Muzeul de Panze si Povesti
contact@tarafagarasului.eu

vineri

copiii şi atelierul de la Muzeul de Pânze şi Poveşti


Atelierele de poveşti de la Muzeul de Pânze şi Poveşti din Mândra
Georgiana a lui Gheorghe Bera, Andreea lu' Mihai Marin, Georgiana lu' Veta Goaga, Cristina lu'Becu, Silvia lu'Brassoi, gemenii lu'Sic[. Ciprian a lu' Veta Goaga.

scrisoare de primăvară pentru tata


Tată, a mai venit o primăvară! La tine în atelier toate sunt rânduite ca într-o poveste. Bancul de dulgherie al bunicului, pe care te jucai şi tu cu fierul tău forjat, e acum bancul meu de lucrupentru pânzele mele... Uneori mă do(a)r(e) fiecare atingere a lui. Alteori mă bucură. Pe aici aţi trecut amândoi şi aţi aşternut dragoste!


luni

moş Ion a lu' Suru şi un caiet vechi cu cântece de război (1943)



Unchiu' Ion vine tot la câteva zile să îşi cumpere "de la prăvălia din Sus"  biscuiţi simpli, româneşti, pe care îi mănâncă dimineaţa cu lapte! Face cam un km dus şi unul întors! Are 83 de ani, e roşu în obraji, lucid, povesteşte frumos şi înţelept!  La mijlocul lui februarie a dat peste un caiet vechi, în care a adunat în urmă cu 70 de ani, cântece vechi de război, pe care ni l-a adus să îl "cetim şi noi" şi să îl arătăm la lume, pe Internet! 

"I de mare preţ caietul ăsta, fată dragă. Eram pe clasa a VII-a, ţâu bine minte, când ne-o pus dascălu să culegem cântece de război! Era ca un proiect din ăla de îl au acum copchiii la şcoală! Am lucrat o iarnă întreagă! Am alergat pe la femeile care aveau bărbaţii în război şi copiam strofele din scrisorile către ele, căutam pe cei de aveau abonamente la gazetele vremii, m-am interesat şi pe la neamurile noastre din alte sate! Până şi rudele de la Bucureşti mi-or trimes câteva ca să poci face treaba bine! Aveam 13 ani şi mi se părea că scriu o carte capitală! Eram preten bun cu Victoria lu' Bodogoş, care era cu doi ani mai mare ca mine şi scria poezii! Am convins-o de o compus şi ea ceva pentru caietul ăsta...I aici cântecul ei...


Cântec

Eu plec Leano militar,
Murgu rămâne-n coşar
N+are cine-l da la mal.
Tata e bătrân, nu poate, 
Mama-i pe patul de moarte.
Surorile-s mititele,
Nu ştiu drumurile mele.
Nu îmi ştiu potecile, 
Pân' la toate mândrele.

Ia-mă neică şi pe mine, 
Să fac armata cu tine!
- Eu te-aş lua neică, te-aş lua,
Dar armata-i tare grea, 
Nu se face cu sapa,
Ci se face cu arma.
- Ia-mă neică-n raniţă
Cu matale-n graniţă.
Ia-mă neică-n cartuşieră
Cu tale pe frontieră.
Ia-mă-n sacul de merinde,
De-mi dă guriţă fierbinte.
De ţi-e ruşine cu mine,
Fă-mă brâu pe lângă tine!
De ţi-e ruţine şi-aşa,
Fă-mă nasturi la manta! 

..........................................................

Victoria mi-e numele
Taflam mi-e prenumele
În Mândra eu locuiesc
Şi pacea o doresc. "




Unchiu' Ion are şi un jurnal cu cele mai importante momente din istoria României, studiate şi trecute prin mintea sa de "simplu ţăran". Am scris despre el  aici...

duminică

399. Ion a lu' Suru - ţăranul cu jurnal


L-am găsit scriind încet, apăsat, la măsuţa de la geam, unde era mai multă lumină! A închis repede caietul vechi şi m-a îmbrăţişat cu bucurie: "no hi să ne apucăm de povestit, că avem multe şi ostenesc iute. Nu mai sunt nici io tânăr, am 83 de ani, fată dragă... Lenuţo, tu Lenuţo, n-auzi? Adu din casă de sus pozele elea vechi!"

.........................................................................
Şi ne-am apucat de depănat amintiri. Ştiam că ţine un jurnal încă din 1976... dar nu a vrut să vorbim despre asta: "Ăla îl citiţi după ce oi muri io!" Hai să îţi povestesc de mama şi de tata! 
.........................................................................


Marta Farcaş ( a lu Foarcoş) s-o măritat cu David Bera (a lu Didu Niţii). Nu aveau casă şi în 1936 or plecat slugi la Bucureşti, ca să adune o brumă de avere, cu care să îşi facă un culcuş al lor pe lumea asta! Aşa era obiceiul pe atunci. Or nimerit la familia boierului Grigorescu. Mama era jupâneasă, iar tata lucra în atelierul de geamantane. Trimiteau banii acasă, iar bunicul David a lu Didu Niţii, se apucase de făcut casă. Eu eram mic (mă născusem în 15 martie 1930). Am stat un ştiuc la bunicii din partea mamei, dar m-or înterit, că nu eram cuminte şi nurorile de pe curte nu mă sufereau! M-am dus la bunicii din partea tatii, de unde, într-o zi, m-or luat ai mei, cu ei, la Bucureşti. Locuiam pe strada Armenească, la numărul 13! La subsolul vilei, cu servitorii! Doamna era armeancă. Avea moşie la Gălbinaş, în Oltenia! Trei sate îi lucrau pământurile şi trimiteau sute de lăzi cu fructe şi legume la Bucureşti! Malvina Melic o chema! Era o femeie bună! Îmi dădea mereu prăjituri... Boierul lucra la minister! Ştia mereu care îi soarta ţării! Pe mine asta mă lăsa cu gura căscată! Aflam în fiecare sară starea naţiunii, direct de la unul dintre cei care o făureau!
Când or început tulburările şi ne pregăteam de al doilea Război Mondial, tata o primit ordin de concentrare! Noi ne-am întors din Bucureşti, acasă! Tata nu o plecat pe front că avea peste 40 de ani. O stat de pază la podul de cale ferată de peste Mureş şi apoi o vint  în Făgăraş, de făcea servici la Combinat, unde produceau muniţie de război!

moşul Ion cu mama şi cu tatăl său...


În ianuarie 1943 s-o născut fratele meu Aurel. Ai mei făceau haz pe seama lui şi ziceau că l-or adus nemţii! În 1944 s-o născut şi Didu, cel mai mic frate al nostru, pe seama căruia ne amuzam zicând că l-or adus ruşii!

Eu am făcut 7 clase primare aici, în Mândra! Lucram pământul alături de mama, cu bivolii! Caii ni luaseră la rechiziţie. Mă duceam la ore numai toamna târziu, în noiembrie, când gătam cu câmpul! Dar eram ambiţios şi până primăvara îi întreceam pe toţi!

.....................................................

Nemţii or stat cantonaţi o lună în Mândra! Se retrăgeau din Grecia! Erau oameni tare civilizaţi şi plăcuţi! În fiecare casă erau 1, 2 şi tare frumos să purtau cu noi! Ne dădeau ciocolată şi bomboane, aveau lădiţe cu unt, ne lăsau să ne jucăm cu armele lor, cu chipiurile... Erau curaţi şi omenoşi! În perioada aia nu reuşeam să înţeleg rostul războiului! Şi nici sensul ideii de duşman care îţi dă bomboane...

.........................................................

După război am intrat în servici la CFR. Am făcut 20 de ani la siguranţa circulaţiei. După aia am mai lucrat 17 ani la UPRUC, la turnătorie! Am ieşit la pensie în 1985! Şi de atuncea îs pe aici, prin jurul stânii:)



Nevasta îi din Hurez! Livia Bârsan o chema de fată! Avea o mătuşă aici, pe Vale, a lu Suru, care nu avea copii! Femeia mi-o zis că are o nepoată de măritat, că o aduce şi, dacă o iau, o înfiază şi îi lasă ei toată averea! Aşa erau vremurile atunci! O adus două nepoate, nu una, şi m-o întrebat pe care o vreau! Am zis că pe aia care rămâne stăpână pe curte! Şi uite aşa m-am procopsit cu femeia asta a mea! Ne-am căsătorit în 8 martie 1959, am stat un ştiuc la ea pe vale, unde avea casă, apoi ne-am făcut aici, pe drum, cuibul nostru, la intrarea dinspre Făgăraş! Ea ţinea lăptăria din sat, era angajată la ICIL (fabrica de lapte). O duceam bine, eram sănătoşi, liniştiţi, am făcut 2 băieţi şi o fată...




...................................................................

În 1962 o început colectivizarea! Ca să te desprinză de pământul moştenit din neam în neam, prima dată or făcut întovărăşiri şi nu mai aveai bucata primită moştenire! Apoi or pus cote foarte mari de ne-o făcut să renunţăm sânguri! Dar cu câtă durere le-am lăsat pământul, numai noi ştim...

.............................................................................


Poate cel mai interesant lucru la Moşul Ion este faptul că are un jurnal al lui. Din 1976, de când a apărut "Magazinul Istoric" şi până a dispărut, a avut abonament! Îl citea, căuta toate cărţile la care se făcea trimitere în textele de acolo, studia toate variantele asupra unuia sau altuia dintre evenimente, apoi făcea la el în jurnal un rezumat al momentului istoric, completat cu părerile sale personale!

Acum lucrează la partea cu rezistenţa din munţi, leginari, Horia Sima ( pe care îl consideră un bărbat deştept şi drept) "Când eram pe clasa a II a, ne-am încolonat tot satul la şosea, că trecea Horia Sima, al nostru, către Bucureşti, să îl facă prim ministru! Venea de la Cluj! Nu o avut timp să se oprească! Ţin minte cămăşile verzi ale oamenilor mari! Ce faine mai erau! Şi mai ştiu lucruri bune despre el şi de la prietenii noştri, boierii din Bucureşti, cu care am păstrat legătura până târziu. O fost atâta de isteţ, de toate regimurile l-or renegat... De la Carol, la Antonescu, apoi comuniştii şi până la toţi eştia din zilele noastre, care încă nu vor să îl reabiliteze..."

............................................

"Pentru mine singurul şi cel mai adevărat "domn" român, pe de-a-ntregul, o fost Alexandru Ioan Cuza! De la el ni se trage... România! În rest... "
..................................................

Moşul Ion ştie clar cum e cu istoria! Cum se scrie! Nu mai crede nici în ce vede la televizor, nici în ce citeşte prin gazete, sau aude la radio! " Ca să tragi o concluzie astăzi, trebuie să te informezi din 100 de părţi, să vezi cam pe unde îi adevărul! E din ce în ce mai greu! E dureros... Nu avem timp să căutăm atâta după adevăr! Avem altă treabă! Mare păcat ce am ajuns... Să ne hie ruşine! Vai de sărmanii ăştia mici de vin acum şi de ăia care încă nu s-or născut! "

Până la urmă am putut arunca o privire asupra jurnalului. Câteva clipe, cât de un crâmpei de fotografie: "Îmi pare rău că istoricii noştri nu relatează faptele aşa cum s-au petrecut. Să vin eu, un biet ţăran, cu şapte clase primare, în vârstă de 83 de ani, să relatez anumite adevăruri?" Adevărurile pe care el le-a trăit şi pe care nu le-a regăsit în cărţile marilor noştri istorici... Adevăruri cu care nu vrea să plece dincolo pentru că: "din mormânt nu mai poţi scoate amintirile ăstea niciodată! De asta vreau să le las, cine ştie cui or hi vreodată de folos! Păcat că nu au mai lăsat şi alţii şi or plecat cu ele pentru totdeauna! Sunt aproape ca o taină... Să aveţi mare grijă ce faceţi cu ele!"



Moşul Ion şi mătuşa Livie au crescut 3 copii! Ionică, Ilie şi Lenuţa! Anul trecut, o întâmplare care striveşte cu aripile ei soarta, li l-a luat pe feciorul cel mare! Creşteau bivoli parcă dintotdeauna... Un taur nărăvaş l-a făcut una cu pământul pe Ilie! "Şi uite aşa începe sfârşitul poveştii noastre liniştite... cu copchilul ăsta care o plecat înaintea mea şi a maică-sii! N-ai ce-i face. De aia zic: bucuraţi-vă de bine cât îi bine! Că după aia nu o să mai puteţi şi o să vă pară rău!"

UPDATE: Moș Ion s-a prăpădit în mai, 2015...

Ceata de feciori şi fete ( Mândra 2012)



Frumoşi, cu hainele de un alb imaculat, călcate la linie şi inserate cu elemente ţesute în culorile specifice locului, cu zâmbete calde, grijulii să îndeplinească datinile, sfânta Tradiţie, să îi mulţumească pe bătrâni, să se fălească toţi din neamul lor cu ei, să facă faţă la toate provocările mele în ceea ce priveşte promovarea satului (şedinţe foto pentru albume naţionale, videoclipuri, emisiuni TV, reportaje în presa scrisă şi online) 8 băieţi şi 8 fete, cu tot satul alături, au purtat pe umeri povara păstrării unui obicei vechi de când lumea, adaptarea lui cu bun simţ la lumea modernă şi transmiterea mai departe a unui mesaj clar: povestea merge mai departe! 

pregătirile...






înregistrare colind la Muzeul de Pânze şi Poveşti













de Bobotează...












                                                foto: Mihai Sin & Marius Blana