Ca sa mergi sa semeni la sfarsitul lunii mai in camp, e cam tarziu... Dar asa sunt ultimii ani... Cu primaveri indaratnice. Nea Ilie a lu Cojocaru din Mandra s a urcat pe bicicleta, a agatat dupa el carutul cu 2 saci de gogoase si o punga cu fasole, a tocmit un cal sa-i pregateasca locul din "Gura Puntilor" si s-a apucat de treaba... " Mi-o făcut Ionică a lu Hiroiu randurile cu calu, si pun incet tot locu asta. Nu-i mai mare de 4 ari, da-i bun ca-i langa sat. Gogoasele se pun cam la un lung de laba piciorului. Da sa fie un picior sanatos de barbat, cam numarul 42-43. Fusolea pun cam 6 boane intr-un cuib. I cam tarziu, da pana la toamna s-or face ele... Si Doamne-Ajuta! Ca e nevoie de ploaie, de soare si de pamant cu rod, inger pazitor de hoti - si cine sa le dea daca nu Hal de Sus..."
sâmbătă
Lenuţa lu Pujdercă Mândra 240. "Mama Fie o prăsit acum, să tot fie vreo 20 de ani, răbarbăr. Cu el începem de atunci sezonul gemurilor. Avem mai multe tufe sănătoase în grădină şi tot facem până la mijlocul verii compot, plăcintă şi gem proaspăt, ca să avem să mâncăm cu pită cu unt şi lapte cald dimineaţa şi seara. Amestec cam 1 kg... de zahar cu 200 ml de apă şi, când fierbe siropul de face mărgeluţe, adaug cam 3 farfurii mari, pline ochi de cubuleţe de tulpină de răbarbăr. Te lingi pe degete, nu alta! Unii mai pun acum esenţe de rom ori de vanilie. Dar nu iese aşa bun gemul ca al meu, făcut dupa reţeta mamii"
Lenuţa lu Pujdercă Mândra 240
marți
duminică
prânzul mortului... la Liţă a lu Şercăianu
Ne mor bătrânii... Rămân uliţele pustii! Şi se duc cu povestile lor cu tot, cu credinţa, cu neamul, cu blândeţea, înţelepciunea şi curajul cu care au trăit mai bine de 80 de ani! Tătucu a murit în Săptămâna Luminată. Potrivit Tradiţiei, e singura perioadă în care porţile Raiului sunt deschise... A fost soare în ultima zi a lui aprilie. În cimitir, munţii stăteau să cadă peste noi. Au rămas însă neclintiţi,să vegheze la capătâiul bunicului blând, care se pusese să hodinească pentru totdeauna, şi a bunicii frumoase, care a rămas singură, să-l plângă... pentru că acum 57 de ani, într-o zi frumoasă ca asta, a jurat cu mâna pe suflet: "până când moartea ne va despărţi" şi dincolo de ea!
ianuarie 2011...
impreuna de 57 de ani ( povestea lor AICI )
aprilie 2011...
"pana cand moartea ne va desparti!"
A doua zi, după înmormântare, există un obicei străvechi, pastrat si in Mandra. Mai demult, erau chemati acasa cei care dusesera mortul la groapa, vecinii si rudele de gradul 1. Mancau pita, beau un pahar de rachiu si povesteau despre cel care plecase dintre ei. Lucrurile bune pe care le a facut acesta, cele demne de invataminte... De aici si vorba: "despre morti numai de bine". Mama Ieta si ai ei au pregatit cozonac, rachiu, colacei si lumanari... Au dat de mancare, pomana la saracii satului si au povestit cu cei care au trecut sa le mai stranga mana o data si sa-i incurajeze: "Dumnezeu sa va intareasca!"
impreuna de 57 de ani ( povestea lor AICI )
aprilie 2011...
"pana cand moartea ne va desparti!"
A doua zi, după înmormântare, există un obicei străvechi, pastrat si in Mandra. Mai demult, erau chemati acasa cei care dusesera mortul la groapa, vecinii si rudele de gradul 1. Mancau pita, beau un pahar de rachiu si povesteau despre cel care plecase dintre ei. Lucrurile bune pe care le a facut acesta, cele demne de invataminte... De aici si vorba: "despre morti numai de bine". Mama Ieta si ai ei au pregatit cozonac, rachiu, colacei si lumanari... Au dat de mancare, pomana la saracii satului si au povestit cu cei care au trecut sa le mai stranga mana o data si sa-i incurajeze: "Dumnezeu sa va intareasca!"
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Tatucu,
si sa-i intareasca pe cei care au ramas sa- l planga...
luni
PRANZUL PASTILOR...
In Mandra obiceiul e vechi de 23 de ani! Nu este un pranz traditional prin excelenta... familia care da "pastile" la biserica, dupa a doua Inviere, pregateste o masa pentru preot si familia barbatilor care dau pastile (rude apropiate) Masa trebuie sa fie de sarbatoare si cat mai bogata, ca sa i rasplateasca pe cei care "au stat imprejur" si mai ales pentru ca toata lumea sa sarbatoreasca cu bucurie Invierea Domnului. Anul acesta a venit randul familiei lu Dugala a lu Zdraila: Monica Vetuca si Eliana (oamenii se inscriu pe o lista la biserica, lista ce e completata pana prin anul 2025 deja)
...
Anul acesta, insa, povestea este cu atat mai interesanta, cu cat parintele Mitu, revine sa ia pranzul Pastilor in curtea in care l a luat in primul an de pastorit biserica si enoriasii din Mandra. Acum 23 de ani! Toata lumea isi aminteste o data cu parintele " Eram tanar, eram la inceput. Era postul Pastilor si m-am intalnit aici la pod, cu parintele Cornel Ursu, care venea din Toderita unde slujea atunci. M-a intrebat cum facem in ziua de Pasti. I-am spus ca stam acasa, cu familia. A ramas mirat, deoarece in toate satele din Tara Fagarasului se face pranzul Pastilor, de catre cei care dau pastile. Tanti Valerica, Dumnezeu sa o odihneasca, dadea pastile in anul ala... acum 23 de ani - ce mai trece vremea... Si absolut intamplator spala ceva in vale cand noi povesteam. Ea ne auzea pe noi. Noi nu o vedeam. Cand a plecat parintele Cornel si eu am trecut podul, a iesit din vale si mi a zis: - Parinte, am auzit fara sa vreau, asa o hi vrut Dumnezau... hai sa ne tinem si noi de obicei si sa pregatim pranzul Pastilor.Noi il facem cu drag, ca ne-o dat Dumnezau Dragutu de toate... Si de atunci facem asta in fiecare an, dupa modelul dat de tanti Valerica si nea Vasile, Dumnezeu sa i odihneasca pe amandoi. Uite, ne intoarcem in aceeasi curte. Si fetele lor or scos vesela cea buna, paharele de cristal, ne-or omenit cu bunatati dintre cele mai sofisticate ..."
Valeria si Vasile Dugala...
Pranzul nu este unul traditional... se serveste in farfuriile cele mai bune din casa, paharele de cristal si in combinatii de mancaruri cat mai interesante - se serbeaza bucuria Invierii (oamenii nu folosesc vesela cea buna decat la cele mai importante momente. Acesta este, poate, unul dintre cele mai importante din viata unei familii crestine) Anul acesta fetele au pus masa in curte... miroasea a copaci infloriti, a primavara, a bucurie...

Familia este ajutata sa imparta pastile, celor cateva sute de sateni, de barbatii cei mai apropiati ca si grad de rudenie. Acestia sunt invitati la pranz cu intreaga familie. Si astfel se mai aduna neamul, se bucura, povestesc, sarbatoresc impreuna Invierea Domnului... (Gabi, Gina, Ionica si Iulica ai lu Dugala de pe drum, Ionica a lu Milian cu familia lui, Ionica Cocan a lu Hina Nanasii, Victoria lu Zdraila, Limpica lu Spiridon cu sora ei Dana, parintele Mitu si parintele Piticas cu familiile lor)
Un album foto cu aceasta poveste pe facebook, aici
Etichete:
2011-pranzul Pastilor (ai lu Zdrailă),
traditii
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



























































