Stăi să ţi spui ce mă doare hăl mai tare: înăinte să vie comuniştii, nu era casă fără tricolor de sărbători. O trecut 20 de ani de cînd ne tot mint la televizor că nu mai sunt eştia la putere. I Crăciunu, hai să ne uităm pe uliţă să vedem cine are steag la poartă. Nimeni! Nici io nu l am mai pus. Nici io..." şi are lacrimi în colţul ochilor bătrâni!
povestea cu evreul din Grădina Săpunarulii
"Pe la noi nu ştiu să hi fost evrei. Poate pentru că o fost puternică mişcarea asta legionară. Ba, stăi aşa că era unu... Avea locul ală de la intrare în sat cum vii din Făgăraş pe dreapta - Grădina Săpunarulii, cum îi zice... Avea câşmă chiar aicea unde-i coperativa. Îl chema parcă chiar Săpunaru. Dădea rachiu pe datorie şi cînd oamenii nu mai puteau plăti, le lua din pământuri. Într-o iarnă, zice-se că moşu lu Nicalaldi şi legionarii o tomnit nişte pădurari din Şinca Nouă care o vint noaptea cu sania pe sub munte, s-o oprit în faţa căsii lu Săpunaru şi l-o puşcat tocmai când număra banii. Femeia lui şi-o luat calabalâcu, ce-o apucat şi-o fugit din sat . Oamenii? Ş-o luat pământu îndărăt... aşa să zice "
povestea cu părintele Arsenie Boca...
" Unchiu Ionu lu Sima ne povestea cum ducea într-o toamnă gunoi la Calea Ileniului... şi s-o întâlnit pe drum cu un om mai brunet şi mai slab, care umbla mai în ascuns. L-o întrebat unde merge şi cînd i-o zis că se duce către Şercaia l-o poftit în căruţă. Şi-or povestit pe drum vrute şi nevrute, blând, preteneşte. Când or ajuns la pod la Dăscăliţa lu Sică, i-o spus că pe acolo tre s-o ia către Şercaia, da omu i-o zâs să mâie caii înăinte că mai au de povestit. Şi-o mânat până o ajuns acasă, unde le-o deschis poarta Buna Reveca, mumă-sa lu unchiu Ion. Când o văst-o, omul i-o zis răspicat: Di ce te-ai dus la pocăiţi? Buna nu şi nu, c-o hi, c-o păţi... Omul iar o strigat la ea: Nu mă minţiiii! Ai semnu lu Domnu Isus Hristos pe frunte şi no să mori până ai să împlineşti 90 de ani. Io îs fugar, dacă ţi-aş cere nişte bani, mi-ai da? Buna, nu, că să vezi că n-am, că... Omul iar o zâs răspicat: ştiam, da nu-i nimic, că nu îmi dai mie azi, da mâne îi dai pe toţi, de tot! Şi chiar în noaptea aia or şi vint şi i o luat pe toţi şi i-o închis: pe unchiu Lisandru, pe unchiu Ion, pe Buna, pe Moşu, pe mumă-sa lu Călugăru (străbunica voastă), pe Măria lu Zărel, pe Silvia Mocanii. Ionu lu Bucur Sima şi Pică erau deja închişi... Doamne cât or mai pătimit din zâua aia - erau din satu lu Horia Sima, legionaru, din neamu lui! Omul slab, brunet, care le-o prezis viitoru, era părintele Arsene... Unchiu Ion o zis că toată viaţa, din ziua aia, s-o tot uitat la Buna, să vază semnul cu care o însemnase Domnul Isus în frunte. Doar aşa, cîte o dată, cînd femeia zâmbea cu bunătate, i se părea că zăreşte ceva... Când o vint, după câţiva ani de la închisoare de la Ocnele Mari, bătrâna avea 40 de kile. Da o trăit, Dumnezău s-o ierte, pînă o împlinit 90 de ani!"
povestea cu evreul din Grădina Săpunarulii
"Pe la noi nu ştiu să hi fost evrei. Poate pentru că o fost puternică mişcarea asta legionară. Ba, stăi aşa că era unu... Avea locul ală de la intrare în sat cum vii din Făgăraş pe dreapta - Grădina Săpunarulii, cum îi zice... Avea câşmă chiar aicea unde-i coperativa. Îl chema parcă chiar Săpunaru. Dădea rachiu pe datorie şi cînd oamenii nu mai puteau plăti, le lua din pământuri. Într-o iarnă, zice-se că moşu lu Nicalaldi şi legionarii o tomnit nişte pădurari din Şinca Nouă care o vint noaptea cu sania pe sub munte, s-o oprit în faţa căsii lu Săpunaru şi l-o puşcat tocmai când număra banii. Femeia lui şi-o luat calabalâcu, ce-o apucat şi-o fugit din sat . Oamenii? Ş-o luat pământu îndărăt... aşa să zice "
povestea cu părintele Arsenie Boca...
" Unchiu Ionu lu Sima ne povestea cum ducea într-o toamnă gunoi la Calea Ileniului... şi s-o întâlnit pe drum cu un om mai brunet şi mai slab, care umbla mai în ascuns. L-o întrebat unde merge şi cînd i-o zis că se duce către Şercaia l-o poftit în căruţă. Şi-or povestit pe drum vrute şi nevrute, blând, preteneşte. Când or ajuns la pod la Dăscăliţa lu Sică, i-o spus că pe acolo tre s-o ia către Şercaia, da omu i-o zâs să mâie caii înăinte că mai au de povestit. Şi-o mânat până o ajuns acasă, unde le-o deschis poarta Buna Reveca, mumă-sa lu unchiu Ion. Când o văst-o, omul i-o zis răspicat: Di ce te-ai dus la pocăiţi? Buna nu şi nu, c-o hi, c-o păţi... Omul iar o strigat la ea: Nu mă minţiiii! Ai semnu lu Domnu Isus Hristos pe frunte şi no să mori până ai să împlineşti 90 de ani. Io îs fugar, dacă ţi-aş cere nişte bani, mi-ai da? Buna, nu, că să vezi că n-am, că... Omul iar o zâs răspicat: ştiam, da nu-i nimic, că nu îmi dai mie azi, da mâne îi dai pe toţi, de tot! Şi chiar în noaptea aia or şi vint şi i o luat pe toţi şi i-o închis: pe unchiu Lisandru, pe unchiu Ion, pe Buna, pe Moşu, pe mumă-sa lu Călugăru (străbunica voastă), pe Măria lu Zărel, pe Silvia Mocanii. Ionu lu Bucur Sima şi Pică erau deja închişi... Doamne cât or mai pătimit din zâua aia - erau din satu lu Horia Sima, legionaru, din neamu lui! Omul slab, brunet, care le-o prezis viitoru, era părintele Arsene... Unchiu Ion o zis că toată viaţa, din ziua aia, s-o tot uitat la Buna, să vază semnul cu care o însemnase Domnul Isus în frunte. Doar aşa, cîte o dată, cînd femeia zâmbea cu bunătate, i se părea că zăreşte ceva... Când o vint, după câţiva ani de la închisoare de la Ocnele Mari, bătrâna avea 40 de kile. Da o trăit, Dumnezău s-o ierte, pînă o împlinit 90 de ani!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu