la biserică...

BISERICA DE ACASĂ

povestea unei picturi de excepţie, a preotului care slujeşte aici de mai bine de 20 de ani, a cantorilor, a clopotarului bătrân care încă mai  mătură zăpada de pe 80 de scări, a unui calendar inedit, a celor de prin cimitir....

Când venim "acasă" de pe oriunde am fi, primul lucru care ni se pune pecete pe imagine, e biserica înconjurată de cimitirul de pe deal. Acum e nou renovată, cu acoperiş roşu de tablă şi ziduri albe. Pictura e recondiţionată sub îndrumarea pictorului Ştefan Câlţia ( unul dintre cei mai buni din România zilelor noastre, care se trage din Şona, de aici, de la doi paşi) de către o echipă coordonată de lector dr, Marin Coteţiu. Patina timpului, delicateţea cu care s-a restaurat biserica, e uluitoare. Aerul acela vechi, culorile minunate ale unei biserici de la ţară care pastrează un pic din praful cămăşilor de la câmp sau al cârpelor din capul femeilor. Nimic strident.... Ba mai mult, biserica a fost curăţată de toate kitschurile, de ceasuri si icoane cu led, de flori de plastic ori alte simbolistici inutile. Acum arată ca un aşezământ de cult frumos, curat, autentică si mândru, de la ţară. "Îmbracămintea" altarului nu mai este mov sau auriu ţipător, turcesc, cu dantele şi fundiţe. Sunt ştergare populare de perete, autentice, ţesute de bătrânele satului. A fost schimbată şi poarta, iar Gheorghe Lazăr şi-ai lu Becu au donat o troiţă, la poalele dealului, în curtea bisericii...

Biserica noastră este declarată monument istoric. E situată în cel mai înalt punct al zonei. A fost construită la 1779. Biserică ortodoxă, în stil brâncovenesc, cu hramul,,Sfânta Treime". Singura biserică din sat. Sătenii, 190 la număr la acea vreme, au cărat piatra şi cărămida tocmai de la Perşani cu căruţele, de la 20 km depărtare, pentru a-şi clădi lăcaşul de închinare. Odată zidită, construcţia a fost acoperită cu ţiglă, iar turnul cu tablă. Unic în Ţara Făgăraşului este iconostasul, care este pictat pe lemn, de la 1810. Pictura originală a bisericii datează din 1821 şi documentele indică pictorul Savu Zugravu. În acelaşi an a fost sfinţită de mitropolitul Vasile Moga.

 Părintele Mitu slujeşte în parohie de mai bine de 20 de ani. Cu credinţă, cu răbdarea datorată turmei sale şi cu drag de oameni. Cu diplomaţie,  cu predici inspitrate de mesajele induse prin caile mas mediei moderne combinate cu traducerile Sfinetei Scripturi şi în încercări de a face "să fie bine". Oamenii din Mândra sunt extrem de... mândri. Spiritual vorbind, asta nu este neapărat o calitate:) Aşa că nu i-a fost deloc uşor părintelui... 

Nenea Damian încă mătură  zăpada de pe cele 80 de scări până sus, trage clopotele la orice oră de vreme rea şi mai rânduieşte prin biserică treaba...

Genu, cum îl ştie toată lumea, e cel mai renumit cantor din sat. Păstrează  primul lui caiet cu cântece bisericeşti şi un calendar ortodox în care ţine socoteala vremii.  Zilele trecute, când am fost pe la biserică mi-a arătat :"- 30 de grade. ger mare!" Acum mai vine din urmă un băiat "de socoteală", care ştie toate rânduielile, chiar dacă nu cântă aşa de bine ca Genu: Cătălin a lu' Iolanda... şi un alt ficior frumos şi cu glas de strană...