povestea de la 240...

Vecina lu Ghioarţă - croitoreasa şi o haină de husar

De la nr 240, fam Pujdercă a lu "Ghioarţă"

Se zice că din casa asta a plecat prin tot satul neamul lui Ghioarţă. Maria şi Vasile, a treia generaţie în spate, au moştenit o casă veche, care avea încrustat în grindă anul 1714. Au stricat-o pentru că era prea ieşită în mijlocul uliţei şi trebuiau ca toate să se alinieze după un plan urbanistic gândit bine de moşii noştri de la stăpânire. Bătrânul a fost plecat în război, pe la ruşi, iar ea era croitoreasă. Făcea costume naţionale, haine groase de iarnă pentru bărbaţi. În 1927 avea carte de muncă şi specaizare: "calfă". Maşina de cusut, mai mare decât cele obişnuite, încă mai există prin "casă pe sus"!

Nu ştiu de ce, dar eu îmi aduc aminte foarte multe femei în curtea aia... Am pus o poză veche şi una de acum mai bine de 10 ani... Sunt aceleaşi femei, doar că peste timp. Nimeni nu mai trăieşte! Cea micuţă din poza veche, e vecina Sofia. Apoi în poza color ea e cea tânără, îmbrăcată în rochia deschisă la culoare... Cu mama ei, mătuşa şi una dintre verişoare! Vecina s-a măritat cu Pujdercă din Şona. Au trăit o vreme la Braşov, el a fost plecat prin Grecia şi Cipru cu serviciul. Apoi, la pensie s-au mutat acasă, înapoi. Vecina era o femeie tare harnică şi pricepută. A murit brusc, acum câteva ierni. Poate de bucurie... că se adunase toată lumea acasă de sărbători!

Au avut doar o fată, pe Lenuţa! A trăit şi ea cu Ovidiu şi Mihai (copii) la Braşov! Acum s-a întors ca maică-sa, acasă. Vecinul e bătrân şi nu mai poate merge... aşa că ea s-a relocat! Cu Amos. Un căţel ... modern, cu stăpân cu tot! Mihai e însurat, iar Ovidiu are şi el rostul lui de acum. Mai vin din când în când pe la mama, la casa de la ţară, să o vadă!

Lenuţa, mai demult, la cules de cartofi. O femei frumoasă foc! Mai jos, ultima poza a vecinei Sofia, în toamna dinnainte să moară (tot la cules de cartofi)

Să nu uit să vă spun o glumă savuroasă care circulă pe uliţă: unul din băieţii Mariei Vânătoarea, pomenită în postul anterior, o strigă pe maică-sa "Mamă vezi că o zis vecinul Muncitor să-i ţâi două kile de lapte. Şi hai până la poartă să vezi că se fugăreşte Pujdercă cu Şercăianu să se ia la bătaie!" Măria pune laptele în sticlă şi iese la poartă. Unde este savoarea glumei? Vecinul Muncitor era mort de ani buni, iar Pujdercă şi Şercăianu sunt doi bătrânei simptici care abia se mai ţin pe picioare. Pentru oamenii din sat, gluma e savuroasă. Mai ales relatată prin prisma Măriei, care obosită de atâta robotit, a căzut în plasa băieţilor...