Nu există nicio postare cu eticheta muzeul particular ( la Orita). Afișați toate postările
Nu există nicio postare cu eticheta muzeul particular ( la Orita). Afișați toate postările
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
skip to main |
skip to sidebar
Un jurnal cu câteva sute de poveşti autentice de viaţă dintrun sat din inima Transilvaniei. O bucăţică de istorie ... alternativă!
" Eu sunt de aici si trebuie sa demonstrez ce se poate face intr-o tara unde se zice ca nu se poate face nimic "
povesti autentice, vechi
- 124. Bera - a lu "Gheorghedidu"
- 127. Victoria - a lu Zdrăilă
- 128. Dugală - a lu "Zdrăilă"
- 240. Pujdercă - a lu "Ghioarţă"
- 242. Ghe Lazăr - de la "Dugălenci"
- 243. Liţă Zară - a lu "Şercăianu"
- 247. Dan Nicolae - a lu "Călugăru"
- 286. Cocan - a lu Grindei
- 344. Ghiţă - a lu Ciopligan
- 399. Ion a lu' Suru - ţăranul cu jurnal
- conscriptia din 1721
- dansatorii de acum 60 de ani
- mandreni in america (1900)
- prima mireasa in alb (1960)
2014 - poveşti
2012 - povesti
2011 - povesti
- 2011 - de Sf. Ilie
- 2011 - la spalat in vale
- 2011 - valea mare. inundatii
- 2011- muzeu particular la Orita
- 2011- povestea cepei rosii
- 2011- prin cimitir
- 2011-Scurtu cantaret din fluier
- 2011-fetite dupa oua
- 2011-pranzul Pastilor (ai lu Zdrailă)
- 2011-pranzul mortului(Sercaianu)
- 2011-părintele "cu Boboteaza"
- 2011-usi imparatesti(200 de ani)
- 60 de mandreni in Cetate - promovare turistică a satului
- Hirica lu Niţicu - reţe la poartă
- Ilie a lu Cojocaru in "Gura Puntilor"
- copiii din Mândra în labirintul de porumb din Drăguş
- nunta cu costume populare la ai lu Ghioarta
- zestre din Mandra la Galeria de Arta din Zagreb
2010 - povesti
2009 - povesti
oameni si povesti
PROMOVARE
MONOGRAFIA
POVESTEA SUVEICII
- clişee (6)
obiceiuri
- ceata (3)
- sezatorile de altadata (1)
- traditii (9)
Mini "DOCUMENTARE" DE ACASA
Ai deschis un soi de jurnal al unui sat din Transilvania secolului XXI. Cu poveşti care se ascund în spatele porţilor închise... O să vă scriu din curte, de pe uliţa din Mândra (de lângă Făgăraş) pe care încă mai trece ciurda şi unde se adună oamenii la poartă ca să spună mereu altă şi altă poveste. O să scriu blogul ăsta în memoria bunicii (pentru care am mai construit blogul si povestea suveicii care colinda lumea) şi a tătălui meu, Ionică a lu' Cuculaie, de la care am moştenit un mare drag de... "acasă"! O să fie un jurnal cu câteva sute de poveşti şi poze. O să-i scriu lui, pentru că nu mai poate să iasă la poartă ca să vadă zarzării îbfloriţi, valea, plopii, sau cum trec carele, maşinile, bicicletele şi oamenii, în sus şi-n jos. O să-i scriu ori de câte ori mă întorc acasă din multele-mi drumuri prin lume! O să-i scriu ori de câte ori plouă, ninge ori e soare şi eu sunt cu gândul "acasă" la noi! Dar nu o să-i pot scrie ori de câte ori mi se va face dor... Alina ZARĂ
- in presa (3)