Gheorghe Scurtu, virtuoz popular...

" Primul fluier pe care l-am tinut in mana o fost a lu strabunicu meu, din Sinca Noua... Avea aproape 100 de ani. Era crepat si-l lipeam cu smoala. Cand umblam cu vacile prin padure am inceput sa-mi fac io fluiere de soc. La scoala, am avut noroc de un dascal bun, care ne invata sa altoim meri, sa castram purcei si sa luam notele muzicale... Si m-am apucat de cantat: am fost in formatia de fluierasi a satului, la concursuri, cantam in armata ca sa scap de instructie. Dupa care, acum 50 de ani m am insurat in Mandra! Lu nevasta mea si la ai mei nu le prea placea muzica, n-am vrut sa i nacajesc si n-am mai pus mana pe fluier zeci de ani..."

Nenea Gheorghe Scurtu are 71 de ani. S a nascut in Sinca Noua si in urma cu mai bine de 50 de ani s a mutat in Mandra, unde s a insurat cu Maria Revechii... " Tata o plecat pe front si nu s-o mai intors niciodata. Ma duceam la primarie cu bunica de mana sa intrebam de tata si sa vedem cine ne poate ajuta, ca eram foarte saraci... Aveam un unchi cantor la biserica, Ilie Buzdugan... el mai avea grija de noi! Aveam o singura pareche de pantofi cu talpa de lemn si n avem voie sa i port decat dumineca la biserica, unde trebuia sa merg sa zic Tatalnostru si Credeu. Daca lipseam vreodata, eram urecheat... Mama si sora mea cantau extraordinar de bine. Erau in corul bisericii si ziceau niste colinde si pricesne de te faceau sa plangi! Toti l am mostenit cu ureche muzicala pe Mosu, strabunicul meu, care canta formidabil la fluier. Apoi am mai avut parte si de un dascal bun, Fenechiu, care ne o invatat multe si de folos, dar tinea mult, in primul rand sa stim muzica. Ne punea sa luam notele cu o vioara veche si cand greseam ne batea cu arcusu in cap. Mai era si preotul Damboi, care se tragea din Rausor, care impreuna cu Fenechiu si primarul de atunci, Gheorghe Itu ne-o organizat intr-o formatie de fluierasi. Io nu aveam decat vre o 16 ani! Am cantat in mai multe concursuri, da nu luam niciodata locul I pentru ca in Sinca Noua nu era pe atunci colectiv si asta ne depuncta! Mereu castigau eia din Sercaita, care nu erau mai buni ca noi, dar aveau colectiv in sat si erau multi membrii de partid... Pe urma io m am insurat si am vint in Mandra. Lu nevasta mea si la ai mei nu le prea placea muzica, n-am vrut sa i nacajesc si n-am mai pus mana pe fluier. Dupa ce-o murit ea, m-am apucat iar de cantat... Intr o zi, Mitru Flucus, primarul asta cumsacade din Sinca, s o apucat sa refaca formatia de fluierasi de pe vremuri. Stia de mine de la tata so, cu care  sunt leat si am fost colegi in formatia de fluierasi... Asa am inceput sa ma mai duc pin Sinca sa i invat pe copchii, dar totusi, era departe. Si mai aveam si vacile - nu puteam pleca prea mult. Acum dau bine de mancare la gaini si la oite si plec si cate trei zile, oriunde, sa cant!

Am inceput sa mi cumpar fluire. Primul l am luat de la Bran (mi o dat primaru Flucus bani), de la un profesor de muzica, pensionar din Campulung, care face instrumente de suflat - acum mi am dat comanda de o ocarina, pe mana mea (ca io cant pe invers, cu mana dreapta sus, cum m am invatat ) Acum is mandru cu traista mea de fluiere, am peste 20...

 La Sinca o ramas sa i invete pe copchii nenea Ciovica - i din sat, de acolo, i mai usor pentru el (adica i insurat in sat, ca, de fapt, i din Sercaita si facea parte din formatia aia care lua mereu locul I:) Io m am apucat sa  invat pe estia mici de prin Mandra sa cante la fluier. Taganii au ureche foarte buna si sa tin de treaba. Copchii de rumani nu vor sa se amestece cu ei si uite asa... Da vreau sa fac o sezatoare si aici si la Sinca, sa adunam oamenii, sa pastram obiceiurile, cantecele, lucru, povestile si rostul asta al nostru de tarani... ca geaba incercam sa ne orasenizam, nu ne iese... Vai, sa nu uit: cand ne om duce in Sinca sa il pui sa va cante pe nenea Ţucă al Tretiului - are 90 de ani, da canta hal mai bine la fluier. Nu stiu cum sa va spui... asa, din tot sufletu!" 

Gheorghe Scurtu, cantand la fluier pe Dealu Bisericii

 

 

la tanti Oriţa lu Chima...

Daca e sa vorbim despre locuri din Mandra, in care poti duce pe cineva sa vada o bucatica de autenticitate, apoi musai sa treci pe la tanti Orita lu Chima, pe Calea Luncii! Femeia a alocat o aripă a casei din faţă, unei pasiuni destul de rare in zilele noastre... " Camera taraneasca" e sufletul ei! Si are o poveste fascinanta...

Eu nu sunt din Mandra. Am venit aici din Stupinii Prejmerului cand m am maritat cu Ionica a lu Chima, in 1975. Am lucrat ca cititor incasator la gaz si de prin 80 incoace m am apucat sa adun lucruri vechi, pe care oamenii nu le mai pretuiau, pe care le gaseam la gunoi ori prin poduri, pe motiv ca ""oricum nu mai tribe si nu mai place nimurui". Cand vedem ceva care sa mi placa il cicaleam pe om pana mi l dadea. Cu bani, de pomana, la schimb pe altceva, oricum. Si daca nu vroia luna asta, luna urmatoare il sacaiam iar si tot asa...

Ute, blidele astea le am de la nenea Mitrea. M am urcat cu el in pod de mi le o dat. Traista asta i de la soacra-mea li asta i de la matusa lu Bodogos. Icoana asta am gasit o tot in pod la Mitrea. Stergarul il am de la Mariuta Savinii si perinile de la Livia lu Sica. Patul l am cumparat de la Niculae a lu Simon. Palariile is ale lu unchiu Ion... Multe oale de bucatarie am de la Tanasoaia.... Laita i de la Didu lu Savinu. Fata asta de perina i din 63m de cand s o nascut barbatu mi o, Ionica. O fost a lui!

Stati sa va spui povestea la furca asta. I cea mai faina. Furca i o dat o popa Dadu lu Valerica lu Norel din Toderita, cand o petea. E inscriptionata cu initialele lui. Am vazut o acolo, mi o povestit de ea si mi o dat o de am adus o acasa, in Mandra, de unde o plecat...

Cand vin musafiri, mai ales batranii din sat, n ar mai pleca! Ii napadesc, asa, deodata toate amintirile. Fiecare oala, fiecare stergar, fiecare carte, fiecare lampa, perina, traista ori lepedeu, toate bine randuite, le aduce in minte tot cate o poveste...

Lita si Lisaveta lu Sercaianu...

Cornelia lu Grindei...

cantaretii de muzica populara din zona, care-si filmeaza videoclipurile la tanti Orita...

la mulţi ani, tată!

Pe tata îl chema Ion. Era născut pe 10 ianuarie. Pe sora mea o cheamă Ioana... De trei ani încoace, ziua de 7 ianuarie e şi veselă şi tristă! Anul acesta, chiar de ziua lui, mi am amintit de singura melodie cu care-l pot identifica, pe care o cânta într una :

"Intr-o gradina incantatoare,

un fiu de rege sta si-asculta,

la o micuta privighetoare,

 care prin arbori se dezmierda! (bis) 

Vino la mine o pasarica, vino la mine nu te sfii,

nu-ti fie frica, de-a mea vedere,

ca ti-oi promite a te-n griji.

Iti multumesc tie o fiu de rege,

 de fericirea ce mi-ai promis,

decat regina si-n colivie,

 mai bine-n codru sa ma distrez."

Astăzi, când Vărul (unchiu Ghiţă Dan) a vrut să marcheze ziua asta în sufletele noastre şi a lui, l am întrebat dacă mai ştie melodia. Ne-a zis:" Vai, da i-o cânt în fiecare zi la nepoţică, în loc de cîntec de leagăn. Toată viaţa mi s-o părut că-i melodia lu Văru. Da, de fapt, el o învăţase de la taică-so şi de la Moşu nostru..."

cete din Mandra de a lungul timpului...

in jurul anului 1930

O fotografie veche, in care nu l am recunoscut decat pe Valeriu Zară, a lu Cuculaie (de la stanga la dreapta, al treile pe scaun)

............................................

1956 -1957

David Achim (a lu Chiva Lu Vică), Bera Gheorghe (Mocănelu), Ion Butum (a lu Victoria lu Vică), Ilie Taflan (a lu Cojocaru), Vasile Ursu (a lu Ilean lu Gavrilă)

........................................

1970 -1971

de la stânga la dreapta  Gheorghe Cucu (Ghita Cucu), Vicoria lu Ionu Schiopului, Ioan Taflan (Ionică a lu Vică), Victoriţa Zară (casatorita Deliu) a lu Şercaianu, Gheorghe Sima (Nucu), Maria Cucu (Oara lu Cucu de la Vale), David Taflan (Didu lu Savinu), Elena Bera... (a lu Sânzeanu), Iacob Ungar (a lu Hanţi), Eugenia Dan (Gigi lu Avramu lu Şimon), Taflan Elisabeta (a lu Toderică), Gheorghe Taflan (a lu Vian din Drum), Elena Bera ( lu Milucă lu Zdrăilă), o fată din Făgăraş ( drăguţa lu Ionică a lu Vică), Gheorghe Bera ( a lu Sânzeanu), Elisabeta Cucu ( a lu Gheorghe Didu, căsătorită Zară cu Ionică a lu Cuculaie), Gheorghe Dan (Ghişă a lu Călugăru), Victoria Tăulea (a lu Aldeş dim Coton), Victoria Pică (a lu Aurica Cucului)

....................................

 1973 - 1974

 de la stânga la dreapta: Bucur Bera şi Viorica Taflan ( a lu Vacom), Dan Dorel şi Monica Taflan, acum Constandin, Dan Viorel - vătaf mare- şi Marcela Răibuleţ, Liţă Dugală şi Victoria Taflan, Ion Andreiaş şi Dorina Comşa

.................................

1975 -1976

de la stânga la dreapta: Nicuşor David şi Maria Răibuleţ ( a lu’ Băbuci), Zară Ion şi Monica Taflan, acum Constandin, Cosmin Leonte – vătaf mare- şi Răibuleţ Maria, Cocan Gheorghe ( Blojică ) –vătaf mic- şi Răibuleţ Marcela, Taflan Vasile ( a lu’ Gropoaia) şi Micu Mihaela, Jurj Nicolae şi Dugală Monica ( a lu’ Zdrăilă)
.....................................

1978 -1979

 de la stanga la dreapta - sus: Alexandru Grama, un baiat din Brasov, Leon,  Ion a lu` Luteanu, Nicu lu` Sercaianu; Jos: Costel a lu` Petrica Galantonu`, Ion a lu` Mocanu, Marcel Bera (a lu` Maria lu` Marcu), Ioan Taflan (a lui Serban- actualul primar al comunei Mandra)
........................................

 1982 - 1983

 de la stânga la dreapta: Neluţu Comşa şi Dorina Stăniloaie, Neluţu Itu şi Dorina Sbârneci Gheorghe Taflan – vătaf mic- şi o fată din Sercăiţa, Ion Bera – vătaf mare- şi Mirela Taflan, Cristinel Bera ( a lu Gheorghe Didu) şi Juganu din Toderiţa, Ştefan Taflan şi Cristina Popa.

..................................

1985 - 1986

de la stânga la dreapta : Nicuşor Popa şi Lili ( a lu’ Pătrânjel), Ion Roşca şi Mirela Taflan ( a lu’ Gheorghe Didu), Cristi Bera şi Monica Comşa, Ovidiu Răibuleţ şi Mariana Pârcălab , Gheorghe Taflan şi Irina Pârcălab, Sorin Cocan si Dorina Stăniloaie, Vasile Leancu şi Cristina Popa ( a lu’ Matronu), Florin Ştefănescu şi Lili (a lu’ Mocănelu)

  ...........................

1987 - 1988

 ..................................

1989 - 1990

...........................................

1992 -1993

De la stanga la dreapta: Lili Oancea si Marcel Pais, Maria Debu ( de a lu Păsăroiu) si Marius Tisulescu, Dana Mijea (a lu Rostoceanu) si Ionica Zara (a lu Titulescu), Alina Roman (a lu Vacom) si Iulian Miu, Cornelia Taflan ( a lu Trăian) si Silviu Jurcovan , Iuliana Constantin si Costică a lui Vacom, Monica si Nelu Itu, Laura Răibuleţ (a lu Păsăroiu din Jos) si Mihai Bera ( a lui Ghe. Didu) , Alina Zara (a lu Cuculaie) si Gigel Popov,  Lorena Cosgarea si Cristi Ungar (a lu Hanţi), Monica Răibulet ( lu Păsăroiu din Sus) si Nelutu Gheoarta, Camelia Raibulet (a lu Păsăroiu din Jos) si Nelu Comsa.

....................................

 1994 -1995

........................................

 1996 -1997

 ..................................

1998 -1999

 ..............................

2000 - 2001

....................

2002 - 2003

...............................

2004 - 2005

......................................

2008 - 2009

de la stanga la dreapta: Ionut Stanga (a lu'Miron) si Catalina Taflan (a lu'Ciopligan), Dan Nicolae(a lu'Calugaru) si Constandin Codruta (a lu'Luteanu), Coropetchi Alexandru (a lu'Clopotaru) si Pop Emilia (a lu'Sima), Emil Moraru (a lu'Mari...a lu'Marcu) - vataf mic si Adina Ionut(Fagaras), Codrut Constandin (a lu'Luteanu) - vataf mare si Oana Popa-Codrea (Fagaras), Lucian Leabu (ce sta in curte la Man) si Roxana Popa (a lu'Nicu lu'Ioje), Claudiu Chima (a lu'Maria Sanii) si Maria Taflan (a lu'Vianu lu'Bodogos), Cristi Zara (a lu'Nicalaldi) si Georgiana Taflan (a lu'Lisandru lu'Zahi), Matei Diaconescu (a lu'Serban) si Ioana Taflan (a lu'Vianu lu'Bodogos)
........................................................................

Povestea obiceiurilor de iarna din Mandra, care aveau in centrul lor ceata de feciori, am regasit o intr un caiet vechi cu insemnari de ale  invatatorului Ilarie Comsa, a lu Dascalu, din 1933. A "cules o" pentru noi chiar nepoata lui, Alexandra Maria!


În postul Crăciunului, feciorii din sat (de la 18 ani în sus) se adunau cu toţii în prima săptămână înainte de Sfântul Nicolae, la primarul comunei, în casă. Aici, sub supravegherea primarului, se organizau în ceată. Cei intraţi în ceată îşi alegeau un vătav (jude). Alegerea se făcea prin vot (la fel şi vătavul mic numit şi “braier”), după care se alegea pristavul (cel care aduna colacii de la gazde), colcerul (cel care îngrijeşte de alimentele adunate şi pregăteşte mâncarea) Astfel constituiţi, îl rugau pe primarul comunei ca să-i găzduiască în timpul sărbătorilor: Crăciun, Anul Nou şi Bobotează. Vătavul mare tomnea muzicanţii, care înainte de Ajun le cânta cutreierând toate şezătorile (adunările de fete şi femei care torceau). În fiecare şezătoare intrau cu toţii şi jucau trei jocuri scurte, un fel de prezentare a membrilor cetei în faţa femeilor. Toţi feciorii din ceată, seara, înainte de Crăciun, se adunau la vătav sau în şcoală, unde sub supravegherea unui învăţător şi a preotului învăţau minim trei colinde. Tot atunci, într-una din zilele lucrătoare prind la car patru cai cu clopote de ceoaie şi umblă de-a lungul satului, chiuind şi cântând, în semn că în acea zi adunau lemne de la fiecare gazdă pentru trebuinţele lor. Lemnele adunate se duceau la primar. Apoi, făceau o colectă între ei, iar din banii aceştia îşi cumpărau vin de la cel mai bun viticultor din comună.
Conducătorii cetei mergeau la preot, primar, învăţător şi îi rugau să-şi dea consimţământul de a putea primi permis de joc şi petrecere în sărbătorile amintite.

În Ajunul Crăciunului se adunau cu toţii la vătav acasă, de unde împreună cu muzica, plecau la primar acasă începând a colinda. Vătavul, ca să se deosebească de ceilalţi, purta pe căciulă o vâstră (floare mare împodobită mai mult şi mai frumos de femeile din sat, decât la ceilalţi cetaşi). Era îmbracat cu o sarică de lână albă, iar la gât purta o traistă ţesută la război în care aduna banii primiţi de la colindă. De aici mergeau să colinde preotul satului, învăţătorii, notarii şi alţi fruntaşi din comună, apoi lua pe rând fiecare casă din capul satului. Înainte de a intra în gospodărie, vătavul întreba gazda chiuind şi strigând: “ Bună Sara gazdă bună! Ne primiţi în casă? ” Gazda răspundea: “Da sau Ba”. Primindu-i în casă îi cinstea cu un colac, o bucată de carne (pecie) şi ceva bani. Vătavul se aşază la masă, fiind cinstit cu un pahar de vin, iar ceilalţi joacă fetele, gătite frumos în costumul naţional, trei jocuri scurte. La plecare, vătavul mulţumeşte gazdei: “ Hei ficiori, ficiori…aveţi gură de-a mulţumi domnului gazdă pentru un colac gustos, o pecie bună de carne şi o sută de galbeni?” Feciorii chiuind, mulţumesc gazdei, iar aceasta le răspunde: “Să fiţi sănătoşi şi să m-ai poftiţi şi la anul!” Astfel colindă tot satul, după care se retrag la casele lor pregătindu-se pentru slujba din ziua de Crăciun.
În ziua de Crăciun, se trăgeau clopotele la biserică pentru începerea slujbei religioase, tot satul mergând grăbit la biserică. În loc de priceasnă, corul şcolar, condus de învăţător cânta colinzi.

A doua şi a treia zi de Crăciun, după Sfânta Liturghie, feciorii din ceată se adunau la gazdă şi prânzeau. După aceea, în mijlocul satului se făcea joc, care dura până seara târziu. Apoi, feciorii se adunau din nou la gazdă pentru a cina, iar după cină, începeau iar jocul, care dura până dimineaţă. Cetaşii având obligaţia de a juca toate fetele. Tot satul participa la joc.

Jocul continua în ziua de Anul Nou, de Bobotează şi de Sfăntul Ion. În Ajunul Anului Nou, către seară, oamneii care aveau pomi în grădini îi înfăşurau tulpina cu o sucitură de paie, crezând că la anul pomul va da rod mai mare decât anul ce a trecut. Femeile coceau scoverzi. În casa unde era fată de măritat, cea dintâi scovardă o lua şi se suia pe vârful gunoiului, iar dacă lătra vreun câine din acea parte, era semn că fata acolo se va mărita (îşi găsea ursitul).

În Ajunul de Bobotează, preotul şi cantorii, începeau slujba la biserică încă de noaptea, până la răsăritul soarelui o terminau. Apoi, preotul şi cantorii se duceau la preoteasă ca să facă o feştanie. Cu această apă sfinţită botezau oamenii şi fiecare casă, cântând: “ În Iordan botezându-te Tu, Doamne…”. Gazda îi cinstea cu zece, douăzeci de lei, o coastă de porc afumată, o păpuşă de fuior şi un blid cu grâu. După ce preotul sfinţea toate acestea, lăsa în vas un pumn de grâu care anul viitor oamenii îl amestecau cu celălalt grâu care se semăna, pentru a fi recolta mai bogată. Unde erau fete de măritat, îşi puneau mărgelele de la gât pe pragul uşii pentru a trece preotul peste ele. Noaptea le puneau sub pernă ca să-şi viseze viitorul soţ. Altele se furişau pe lângă preot pentru a rupe din busuioc o crenguţă pentru a-l pune sub pernă, tot pentru a-şi visa bărbatul. Se spunea că cine se scălda în nopatea de Bobotează în râu, pe acela nu-l prind frigurile.

În ziua de Bobotează, tot satul este prezent la biserică, de unde se cobora la vale, cântând: “ În marginea râului, la apa Iordanului…”. Femeile aduceau cele mai frumoase ulcioare din casă pline cu apă pentru a le sfinţi preotul. După slujbă fiecare credincios era botezat. Femeile, ajungând acasă, cu apa sfinţită din ulcior stropeau casa, fântâna, grajdiul şi vitele. Apa rămasă se punea într-o sticlă şi se păstrează peste an. Cetaşii alegeau cel mai frumos colac primit şi se duceau acasă la preot, unde colindau, iar preoteasa îi cinstea cu băutură şi cinci, şase bucăţi de coastă. Ceata se întorcea acasă, mâncau coastele, după care deschideau jocul.
Colindă specifică Mândrei

„ Dumnezeu cu Sfântul Petru “

“ Dumnezeu cu Sfântul Petru,

Se luară, se duseră

Florile dalbe

În mijlocul satului

La casa bogatului

Florile dalbe

Bună sara om bogat!
Gata-i cina de cinat?

Florile dalbe
Gata-i! Dar nu-i pentru voi,
Ci pentru bogaţi ca noi
Florile dalbe
Dumnezeu cu Sfântu Petru,

Se luară, se duseră

Florile dalbe

În marginea satului

La casa săracului

Florile dalbe

Bună sara om sărac!
Gata-i cina de cinat?
Florile dalbe
Gata-i da cam puţininea

Poftiţi toţi pe lângă ea

Florile dalbe

Dumnezeu cu Sfântu Petru,
Se luară, se duseră
Florile dalbe
Uită Petre în stânga ta
Şi spune-mi ce vei vedea?
Florile dalbe

Văd casa bogatului

În mijlocul Iadului

Florile dalbe

Dumnezeu cu Sfântu Petru,
Se luară, se duseră
Florile dalbe
Uită Petre în dreapta ta

Şi spune-mi ce vei vedea?

Florile dalbe

Văd casa săracului

În mijlocul Raiului!

Florile dalbe”

Ceata de colindatori la preot si la invatator acasă
.........................................
in ceea ce priveste arhiva noastra de fotografii, daca sesizati neconcordante referitoare la ani si la nume, va rugam sa lasati un comentariu, ca sa putem remedia...

părintele "cu Boboteaza"...

In Ajun de Bobotează, oamenii din Mândra încă aşteaptă cu uşile şi porţile deschise alaiul preotului, ca să le sfinţească ograda. Înainte ziceau: "Hi tu iute acas la tine că vine popa cu Iordanu... i pe la Alexe"... Acum "vine părintele cu Boboteaza". Casa e curată, tămâiată, cu lumânare aprinsă şi uşile larg deschise la toate camerele, pentru ca preotul să poată stropi peste tot cu apă sfinţită. Bătrânii încă mai ajunează până la sosirea acest...uia, ca să poată gusta din apa sfinţită... După ce părintele Mitu stropeşte toată casa, gazdele sărută Sfânta Cruce, apoi sunt stropite pe cap cu apă sfinţită. Acest gest trebuie să-l punem în legătură cu vremea prunciei noastre, când am primit Taina Sfântului Botez şi „pecetea darului Duhului Sfânt". Stropirea noastră cu apă sfinţită are menirea de a ne înnoi Botezul, de a ne aminti că suntem botezaţi în numele Prea Sfintei Treimi, că prin Botez nu ne mai aparţinem nouă, ci lui Dumnezeu, fiind înfiaţi prin credinţă şi prin har. Este şi momentul în care gospodarii plătesc taxa de membru al comunitatii bisericesti şi dau câte o mică atenţie pentru nenea Damian, clopotarul ( pentru faptul că tot anul a dat fuga până la biserică zi şi noapte, ori de câte ori a fost vreme rea, mort ori sărbătoare. Poate , uneori şi de trei ori pe zi - şi nu sunt de urcat decat 80 de trepte) Inainte se mai dadeau fuioare, când era vremea lor şi până de curând grâu... dar cum vremea în care fiecare om avea semănată bucata lui de pămînt, a trecut, acum alaiul preotului mai trage după el un cărucior, mai mult de dragul vremurilorlor apuse, decat pentru a căra sacii cu grâne sfinţite!

În dimineaţa zilei de 5 ianuarie 2011, am filmat alaiul părintelui Mitu ( pe Catalin a lu Mocanu si Alexandru lu Becu ) pe uliţele din Mândra, cântând de răsuna  până spre Toderiţa : "Ân Iordan botezandu-Te tu Doamne..."

4 generaţii de mândreni, aprigi la joc...

Cătălina lu Ciopligan are adunate, deja, 20 de toamne. Probabil e ultimul an în care mai stă în ceată...   Domnişoara e studentă la Universitatea Transilvania -  Design de Produs şi Mediu, la Braşov. Trăieşte într-o lume absolut modernă şi, totuşi, remarcă cinstit şi sincer, aproape ireal pentru lumea în care trăim, că: „ în nici un costum nu eşti gătit ca într-un costum popular” Asemeni majorităţii tinerilor cu rădăcini puternice prin satele din Ţara Făgăraşului, n-ar da sărbătorile de iarnă de „acasă”, pe cele de la oraş, pentru nimic în lume. Face parte dintr-o familie cu sufletul prins, iremediabil, în breşa aceea unică ce se crează între jocul şi costumul popular. Străbunicul, Valeriu Zară (a lu Cuculaie) făcea parte din ansamblu de jocuri al satului. La fel şi Mama Ică şi Tata Gică (Silvi şi Gică a lu Ciopligan). Taică-su, Ghiţă, a stat de cîteva ori în ceată şi a fost, pe rând, vătaf mic şi vătaf mare... Maică-sa nu-i din Mândra. Ileana lu Gigi Sas din Şinca Veche nu o stat în ceată, acolo - la ei - fetele sunt doar „de poză”... dar îi plăcea, nevoie mare, şi ei perioada aceea mirifică de sărbători, când în toate satele lumea se îmbrăca în costum popular şi rupea duşumelele căminelor culturale. Tinerii umblau atunci din sat în sat, să se vadă unii cu alţii, să-şi joace jocurile unii altora... Într-o iarnă, prin 1987, Ghiţă a lu Ciopligan, care nu fusese niciodată la joc pe sate, a fost luat aproape pe sus de gaşca lui de mândreni, cu tot concursul mume-sii, care o declarat ferm: ”te duci, ca să hii şi tu în rând cu băieţii! ” Şi s-o dus nu prea departe, numai până în Vad! Acolo, cum e lesne de completat firul poveştii, a aflat pe Ileana Cosânzeana din Şinca Veche ( blondă şi frumoasă, asemeni personajului din basm ) Cu care într-un an o şi făcut nuntă şi „au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţii ” ... Bătrâneţile nu sunt chiar aşa adânci, am exagerat şi noi de dragul poveştii – părinţii Cătălinei sunt în mare formă şi joacă de tocesc podelele, în rând cu copchila hai mare şi cu ai mică, Andreea, care a intrat şi ea anul ăsta în ceată! Într-o după masă, între Anul Nou şi Bobotează, am rugat-o să-mi trimită nişte fotografii de la joc, de " anul ăsta" (2010) Şi uite aşa, am ajuns să facem radiografia a mai bine de trei generaţii de mândreni, care au stat în ceată! A luat-o pe Mama Ică lângă ea şi dă-i: „Ăsta de-l cui i?” „Da asta?” „ Şi ăsta din mijloc? Aaaa, ăsta-i cutare?... vaaaai, să nu-l mai recunosc! Şi soru-sa o stat în ceată, da în hăstalalt an” , „Ia, ia, stătea acolo lângă pod, da o plecat din România...” Şi uite-asa, o după masă întreagă, Cătălina i-a luat pe fiecare la rând. Cîteva ore bune de colindat în gând după sufletele oamenilor...

in jurul anilor 30, strabunicul Valeriu Zară, a lu Cuculaie, in ceată (de la stanga la dreapta, al treilea de pe scaun)

1943. Strabunicul in ansamblul de dansuri al satului.

1955. Bunicii în amsamblul de dansuri al satului "Primii din dreapta îs Măria şi Ion Cucu (a lu Cuculeţu), apoi Zahiu lu Mitrea cu soţia. Elisabeta şi Nicolae Zară (noi, a lu Şercăianu), Ion Ghioarţă cu educatoarea Doina Sima, Ion Taflan (a lu Becu) cu o învăţătoare de la şcoală, Ion şi Venturia Cocan (a lu Bloj) Ghiorghică al Mocănelulii cu Măria lu Moisoi, Gică şi Silvica Taflan (a lu Ciopligan) Şi jos acolo, cu vioara îi Tomiţă muzicantu, a lu Chiva Puii de pe Şez. Acolo era cuibu lor generaţii întregi. Vaaaai da cum cântaa! O ţânut singur o echipă întreagă de dansuri. Când se apuca de cântat, te scula din morţi cu ficioreştile lui... Acum nu mai e un ţâgan muzicant"

1974. Sora tatălui în ceată ( tatăl mic, jos la picioarele cetei) - de la stânga la dreapta: Bucur Bera şi Viorica Taflan ( a lu Vacom), Dan Dorel şi Monica Taflan, acum Constandin, Dan Viorel - vătaf mare- şi Marcela Răibuleţ, Liţă Dugală şi Victoria Taflan, Ion Andreiaş şi Dorina Comşa

1975 - Sora tatălui în ceată (de la stânga la dreapta): Nicuşor David şi Maria Răibuleţ ( a lu’ Băbuci), Zară Ion şi Monica Taflan, acum Constandin, Cosmin Leonte – vătaf mare- şi Răibuleţ Maria, Cocan Gheorghe ( Blojică ) –vătaf mic- şi Răibuleţ Marcela, Taflan Vasile ( a lu’ Gropoaia) şi Micu Mihaela, Jurj Nicolae şi Dugală Monica ( a lu’ Zdrăilă)
.

1982. Tatăl în ceată  (de la stânga la dreapta) Neluţu Comşa şi Dorina Stăniloaie, Neluţu Itu şi Dorina Sbârneci Gheorghe Taflan – vătaf mic- şi o fată din Sercăiţa,  Ion Bera – vătaf mare- şi Mirela Taflan, Cristinel Bera ( a lu Gheorghe Didu) şi Juganu din Toderiţa, Ştefan Taflan şi Cristina Popa.

1985 Tatăl în ceată (de la stânga la dreapta) : Nicuşor Popa şi Lili ( a lu’ Pătrânjel), Ion Roşca şi Mirela Taflan ( a lu’ Gheorghe Didu), Cristi Bera şi Monica Comşa, Ovidiu Răibuleţ şi Mariana Pârcălab , Gheorghe Taflan şi Irina Pârcălab, Sorin Cocan si Dorina Stăniloaie, Vasile Leancu şi Cristina Popa ( a lu’ Matronu), Florin Ştefănescu şi Lili (a lu’ Mocănelu)

1988. Căsătoria părintilor, Gheorghe şi Ileana ...

 2008-2009. Cătălina (strănepoată, nepoată, fiică) în ceată - Codruţ Constandin ( a lu’ Luţeanu) -vătaf mare şi Oana Popa-Codrea ( fata naşilor din Făgăraş), Emil Morar ( a lu’ Măria lu Marcu)- vătaf mic şi Adina Ionuţ (Făgăraş), Luci Leabu (ce sta in curte la Man ) şi Roxana Popa ( a lu’ Nicu lu’ Ioje), Dan Nicolae ( a lu’ Calugaru’) şi Codruţa Constandin ( a lu’ Luteanu), Alexandru Coropeţchi ( a lu’ clopotaru’) şi Emilia Popa ( a lu’ Sima), Ionuţ Stângă ( a lu’ Miron) şi Cătălina Taflan( a lu’ Ciopligan), Claudiu Chima ( a lu’ Măria Sanii) şi Maria Taflan ( a lu’ Vian lu’ Bodogoş) Matei Diaconesu ( a lu’ Şerban) şi Ioana Taflan ( a lu’ Vian lu’ Bodogoş), Cristi Zara ( a lu’ Nicalaldi) şi Georgiana Taflan ( a lu’ Lisandru lu’ Zahi)

2010 -2011Cătălina (strănepoată, nepoată, fiică) în ceată - Emil Morar ( a lu’ Măria lu’ Marcu) şi Andreea Taflan ( a lu’ Becu), Claudiu Chima (a lu’ Măria Sanii) şi Cătălina Taflan ( a lu’ Ciopligan), Alexandru Leancu ( a lu’ Valintina cu Gavrilă) şi Diana Cornea (a lu’ Tudora), Luci Leabu (ce sta in curte la Man) şi Mădălina Codiţă ( ce stă la Salomia), Ionuţ Stângă ( a lu’ Miron) şi Oana Bera ( a lu’ Suru), Alexandru Coropeţchi- ( a lu’ clopotaru’) şi Emilia Popa ( a lu’ Sima), Adrian Zară ( a lu’ Nicalaldi) şi Andreea Taflan ( a lu’ Ciopligan), Cristi Zară ( a lu’ Nicalaldi) şi Ioana Andreiaş ( a lu’ Galina)